Sunt absolut convinsă că nu m-ai văzut la prima noastră „întâlnire”.
Nici nu prea aveai cum. Erai pe raftul cu mari reduceri. Primul meu gând a fost că cineva, pur şi simplu, a uitat să te ude. Am decis să te iau acasă. Să încerc să-ţi ofer ambientul în care puteai să revii la viaţă. Cum am ajuns cu tine, te-am despachetat şi te-am privit mai bine. Următorul meu gând: „O nebunie! Ce-a fost în capul meu?” Pământ uscat, aproape ofilită, tulpina un pic strâmbă, doar două frunze şi nici acelea sănătoase. În schimb, am văzut acel „ceva” pe care l-am zărit şi la magazin. Un muguraş verde în mijloc. M-am încăpăţânat să cred că acolo îţi era inima şi nu puteam acum să renunţ la tine, chiar dacă încă nu începusem “lucrul” împreună. Ei bine, om sunt şi eu. Iar entuziasmul de la început a scăzut treptat. Cu fiecare zi în care îţi vorbeam, te udam, te aşezam în cea mai bună lumină, în cel mai curat pământ, iar tu nu ofereai ochilor mei nicio schimbare, mă îndreptam spre cedare. Eram ferm convinsă că fac totul ca la carte. Chiar mă rugam cu tine, lângă tine, pentru tine. Nimic. Îl întrebam retoric pe Dumnezeu dacă merită încercat mai departe.
A urmat o perioadă (aproape clasică în viaţa muritorilor de rând) şi am cam uitat de tine. Am fost atât de ocupată încât nu am observat cum colegii de pervaz îţi cam furau lumina. Însă, când a venit momentul ăla, s-a întâmplat. Nu la rugăciune (sau poate totuşi da, dar mai târziu), nu la insistenţele mele sau încăpăţânarea mea, ci pur şi simplu când a fost timpul potrivit. Ai înflorit! Erai cumva ieşită din comun, pentru că de frunze ai cam uitat şi te înălţai goală spre cer, cu o coroană din cele mai superbe flori. Reuşisei! A trecut ceva timp de atunci. Te privesc şi îndrăznesc să te compar cu visurile neîmplinite ale oamenilor, ale mele. Acum eşti splendidă, plină de flori şi frunze, ai locul tău special, la fereastră, şi arăţi lumii, dar mai ales mie, ce înseamnă speranţa, lupta, încrederea, nerenunţarea. Multumesc, Hope! O muşcată simplă, sort comun, fără fibre regale. Doar speranţă!
Alina Iordan
Scrie-ne pe adresa redacţiei, pe e-mail la leutemagazin@gmail.com sau
pe WhatsApp la numărul de la Impressum şi noi vom publica povestea ta!
Nu sunt comentarii