Oldies

Ce-mi place şi ce nu… la nemţi

Am puţin peste două luni de când locuiesc în Germania. Nu pot spune prea multe, nu m-am acomodat perfect, dacă asta vreţi să ştiţi din prima 🙂

Nici nu ai putea să te acomodezi aşa rapid într-un loc necunoscut, o ţară cu alte valori, alte principii, alte legi… Mă simt ca într-un joc, ale cărui reguli trebuie să le învăţ din mers.

Acum să vă zic ce îmi place la nemţi.

  • Disciplina. Dacă se face aşa, se face numai aşa, nu cum ne-ar pica bine fiecăruia.
  • Promptitudinea. Am trimis o scrisoare sau un email? Am primit răspuns în cursul zilei respective sau cel târziu a doua zi, indiferent dacă este pozitiv sau negativ solicitării mele.
  • Curăţenia. În satul în care am stat iniţial, în fiecare sâmbătă cineva mătura efectiv strada pe lângă trotuar. Gunoiul se strânge selectiv: hârtie, plastic, biodegradabil şi metal(aluminiu).
  • Traficul. Când stăteam la sat, la fiecare colţ de stradă era indicator cu mama şi copilul, maşinile încetineau când treceau pe lângă noi; depăşiri pe contrasens? niciuna *sau nu le-am văzut eu; claxoane nu am auzit deloc. De când stau în oraş, în faţa blocului nostru este staţia unui autobuz, am impresia că mai mult staţionează decât circulă, aşa des trece.
  • Magazinele. Ori nu se înghesuie ei la cumpărături, ori nici eu nu am prea fost, dar cosuri suprapline şi îmbulzeală nu am văzut. Acasă… parcă mă simţeam săracă fiindcă nu umpleam coşul.
  • Atitudinea. În general sunt amabili, zâmbesc şi contrar aşteptărilor chiar încearcă să vorbească şi ei English 🙂 mereu am găsit pe cineva care ştia, deci te poţi descurca şi cu engleza.

Nu îmi place:

  • Că totul se face cu “Termin” , adică programare. Recunosc, aşa este mai bine, mai civilizat, mai organizat, dar eu mă super stresez cu punctualitatea, cu atât mai mult că trebuie să merg peste tot cu cei doi pitici, că deh, nu bunică, nu mătuşă…
  • Că lucrează cu hârtiiiiii muuulte. Totul, dar totul aproape se trimite prin poştă, ceea ce te scuteşte, evident, de multe drumuri, dar te şi acoperă cu hârtii la propriu. Mi-ar plăcea să se lucreze mai mult pe e-mail 🙂
  • Liniştea. E bună, dar unii sunt hipersensibili (ca Frau care locuieşte la parter şi care ar vrea să păşim ca şi cum am pluti :))) )
  • Că sunt şi aici tot românaşi de-ai noştri care încearcă să facă rău, fie prin fapte, fie prin vorbe, şi cel mai adesea tot nouă, românilor.

Mâncarea este bună, nu doar plastic, dar trebuie să tot încerci până găseşti ce este pe gustul tău. Lactate şi carne DA, legume şi fructe… aşa şi-aşa. Ne lipsesc anumite produse cu care eram obişnuiţi acasă, dar se înlocuim.

Aerul, chiar şi în oraş este foarte curat. Praf… incomparabil cu ce era acasă. Prietenii, ne este dor de voi, cei de acasă, dar am găsit şi aici oameni foarte frumoşi, care ne-au primit cu braţele deschise, care ne-au ajutat constant şi cu care ne-am împrietenit şi le mulţumesc.

În general, mi-a dat cu plus până acum, voi reveni cu alte impresii şi peste ceva timp, poate se mai schimbă ceva. Precizez că acesta este un articol EXTREM DE PERSONAL şi SUBIECTIV, aşadar nu trebuie să fiţi de acord cu mine, fiecare vede lumea prin proprii ochelari, nu?  🙂

Vă ţinem la curent şi revenim cu surprize!

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

Nu sunt comentarii

Lasa un comentariu