Oldies

Stella Ignatz, viceprimar în Germania: despre curaj, integrare și puterea de a construi punți între lumi

„Acasă sunt în Germania, dar inima mea a rămas românească”

Stella Ignatz, viceprimar în Germania: despre curaj, integrare și puterea de a construi punți între lumi

Există povești care se scriu singure şi care nu necesită introducere. Ele nu încep cu succesul, ci cu lupta. Cu limba învățată din ziare, cu uși deschise greu, cu prejudecăți, cu teama de a nu fi acceptat. Şi când apare reuşita, ea vine ca o răsplată dulce.

Aşa este povestea Stellei Ignatz. Venită în Germania în 1990, într-o perioadă deloc ușoară pentru români, ea a construit pas cu pas un drum solid: antreprenor de două decenii, implicată în politică de 15 ani și aflată astăzi la al doilea mandat de viceprimar în Burscheid, Stella Ignatz este una dintre vocile românești care au transformat experiența migrației într-o formă de responsabilitate publică.

„Am intrat în politică pentru că am vrut să ajut oamenii care vin aici. Să le dau mai departe din experiența mea și să le spun că se poate.”

Un început greu, într-o Germanie diferită

Anii ’90 nu au fost deloc blânzi cu românii care încercau să-și construiască o viață nouă în Germania. Pentru Stella Ignatz, începutul a însemnat barieră lingvistică, birocrație, dificultăți în recunoașterea studiilor și, nu în ultimul rând, o imagine deloc favorabilă a românilor în societatea germană de atunci.

A învățat limba germană din ziare, de la televizor, din tot ce putea găsi. Pe atunci nu existau atâtea mijloace şi metode de învăţat ca acum. Apoi a muncit, a trecut prin etapele clasice ale integrării și a cunoscut, pe drum, oameni care au sprijinit-o. Ideea de a intra în politică nu a venit imediat. A fost nevoie de timp, de maturizare, de încredere. Și, mai ales, de cineva care să-i spună simplu: poți.

„Tot timpul spuneam: nu pot, am accent, sunt străină. Și cineva mi-a spus: nu există «nu reușim». Atunci mi-am schimbat felul de a gândi. De atunci, pentru mine paharul e întotdeana pe jumătate plin, niciodată pe jumătate gol.”, mi-a spus Stella Ignatz.

Politica, ca formă de sprijin

Pentru Stella Ignatz, politica nu a fost o ambiție de carieră, ci o prelungire firească a propriei voinţe de a face bine. Tocmai dificultățile prin care a trecut au împins-o spre implicare: dorința de a-i sprijini pe cei care ajung în Germania fără repere, fără informații clare și, adesea, fără suficient curaj.

Spune deschis că cele mai mari obstacole pentru migranți rămân și astăzi aceleași: limba, accesul la piața muncii, recunoașterea calificărilor și birocrația. Dar adaugă și un alt aspect esențial: lipsa informației corecte. „Mulți ascultă păreri neavizate și pornesc greșit. În fiecare oraș există centre de integrare, există sprijin. Nu trebuie să le fie frică să întrebe.”, adaugă aceasta.

În viziunea sa, integrarea începe cu un pas simplu, dar decisiv: să cauți ajutor acolo unde există competență, nu doar zgomot.

Femeie, imigrantă, viceprimar

Într-un sistem politic încă dominat de structuri rigide și de figuri cu multă experiență, drumul unei femei cu rădăcini românești nu a fost lipsit de provocări. La primele alegeri, au existat îndoieli. S-a întrebat dacă „va reuși”, dacă „va ști”. Dar sprijinul echipei a contat enorm. Astăzi, Stella Ignatz spune cu mândrie că nu i-a fost niciodată rușine să spună că este româncă. Dimpotrivă.

„Nu mi-a fost niciodată rușine să spun că sunt româncă. Fiecare om are ceva aparte, indiferent de unde vine. Rădăcinile noastre au un rol important în formarea noastră, dar nu ne defines în totalitate. Noi singuri ne cream o personalitate, o imagine.”, a precizat viceprimăriţa.

Un moment deosebit de intens din cariera sa politică a fost anul 2020, când, după decesul primarului, a preluat timp de șase luni rolul de primar interimar. O perioadă dificilă, încărcată de responsabilitate, dar și una care i-a confirmat că poate duce mai departe nu doar proiecte, ci și încrederea unei comunități.

Solidaritate, dar cu responsabilitate

În ceea ce privește politicile sociale și migrația, Stella Ignatz are o poziție echilibrată: Germania este, spune ea, o țară profund solidară, iar sprijinul social este esențial atunci când cineva trece printr-o perioadă grea. Însă acest ajutor nu ar trebui să devină un mod de viață. „Ajutorul social trebuie să fie temporar. Da, când e nevoie, statul trebuie să te sprijine. Dar fiecare trebuie să-și aducă aportul și să încerce să intre pe piața muncii.”

Este o perspectivă formulată nu din teorie, ci din experiență: aceea a unui om care știe cât de greu este începutul, dar și cât de important este să nu rămâi blocat în dependență.

„Acasă sunt în Germania. Dar inima mea e în România.”

Poate cea mai emoționantă parte a dialogului este felul în care Stella Ignatz vorbește despre România şi locurile natale. Despre acel „acasă” pe care mulți români din diaspora îl simt împărțit între două lumi. Răspunsul ei este simplu și profund în același timp: „Acasă sunt în Germania, pentru că aici am familia, aici am construit totul. Dar inima mea e acolo unde m-am născut: în România. Sufletul nostru, inima, întotdeauna o să fie românească. Niciodată nu o să primească cetățenie germană.”