Primul pas către sănătatea inimii este de a deveni conştient de riscul personal pentru boli de inimă. Unele riscuri (cum ar fi fumatul) sunt evidente. Dar alţi factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială sau colesterolul din sânge, în general, nu au semne sau simptome evidente.
Aşadar, va trebui să adunaţi câteva informaţii pentru a vă crea „profilul inimii”.
Unii dintre factorii de risc pentru bolile cardiovasculare includ hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, greutatea corporală/indicele de masă corporală şi glicemia crescută. Aceste valori pot servi ca un semnal de alarmă pentru a adopta un stil de viaţă mai sănătos.
Dacă aveţi antecedente familiale de boli de inimă, este important să oferiţi medicului aceste informaţii, pentru că astfel va lua în considerare factorii de risc suplimentari. Unii factori de risc, cum ar fi vârsta şi antecedentele familiale de boli cardiace precoce, nu pot fi modificaţi.
Pentru femei, vârsta devine un factor de risc la 55 de ani
După menopauză, femeile sunt mai predispuse să facă boli de inimă, în parte pentru că producţia de estrogen a organismului scade. Femeile care au trecut prin menopauză precoce, fie în mod natural, fie pentru că au suferit o histerectomie, au de două ori mai multe riscuri de a dezvolta boli de inimă decât femeile de aceeaşi vârstă care nu au trecut încă prin menopauză.
Tot legat de istoricul familial: dacă tatăl sau fratele a avut un atac de cord înainte de 55 de ani, sau dacă mama sau sora a avut unul înainte de 65 de ani, probabilitatea de a face o boală de inimă este mai crescută.
Preeclampsia este un alt factor de risc pentru boli de inimă, care nu poate fi controlat. Cu toate acestea, dacă aţi avut această afecţiune, ar trebui să aveţi grijă în mod deosebit, încercând să controlaţi ceilalţi factori de risc pentru bolile de inimă.
Răspunzând la aceste întrebări, vei afla ce factori de risc poţi cotrola pentru a reduce riscul de boli de inimă şi accident vascular cerebral.
- Fumezi?
- Eşti inactiv fizic?
- Bei mai mult de o băutură pe zi?
- Mănânci o dietă bogată în grăsimi?
- Cum reacţionezi la stres?
Când se recomandă electrocardiograma?
Electrocardiograma măsoară activitatea electrică a inimii şi a sistemului circulator, astfel încât medicul să poată determina dacă acestea funcţionează optim sau dacă este necesar un tratament ori o trimitere la un specialist, respectiv la cardiolog. Respectiva investigaţie – electrocardiogramă (EKG) – se recomandă atunci când medicul are motive să suspecteze riscul prezenţei unei probleme cardiace.
Simptomele care justifică efectuarea unei electrocardiograme includ palpitaţiile, ritm cardiac rapid, durere în piept, dificultăţi de respiraţie, ameţeli, confuzie, oboseală sau slăbiciune. De asemenea, medicul poate comanda un EKG dacă aveţi antecedente familiale de probleme cardiace, chiar şi atunci când nu prezentaţi niciun semn sau simptom.
Medicul poate utiliza un EKG pentru a verifica semnele că aţi avut un atac de cord anterior care a rămas nedetectat. Această procedură poate fi folosită şi pentru a verifica dacă există un ritm neregulat al inimii, probleme structurale ale acesteia sau blocaje ale arterelor din inimă.
Indiferent dacă aţi fost la medic pentru un examen anual, de rutină, sau pentru că aţi întâmpinat simptome supărătoare, nu vă îngrijoraţi dacă recomandă efectuarea umei electrocardiograme. Deşi puteţi asocia această investigaţie cu boli cardiace grave, ea este de fapt un simplu test şi durează doar câteva minute.
Electrocardiograma este recomandată şi atunci când se constată că aveţi hipertensiune, pentru că aceasta este periculoasă şi poate duce la evenimente grave, care pun viaţa în pericol, cum ar fi atacurile de cord sau accidentele vasculare cerebrale. Dacă suferiţi de hipertensiune, medicul va folosi electrocardiograma pentru a constata dacă inima prezintă semne că a suferit un atac, dacă are anomalii fizice, dacă există cheaguri sau blocaje în vasele de sânge, care întrerup fluxul sanguin.
un articol de
Dr. Cardiolog Cătălin Diaconu
Nu sunt comentarii