A scrie despre poveştile de viaţă ale oamenilor este una dintre cele mai frumoase binecuvântări. Pentru că doar aşa poţi cunoaşte destine şi persoane, precum Sorin Drăghici – medic oftalmolog şi scriitor stabilit în Berlin.
L-am contactat pentru un interviu în revista Leute MAGAZIN, pentru a ne povesti cum îşi împarte viaţa între profesia de medic specialist în oftalmologie şi scriitor. Iată povestea lui!
R: Bun venit în paginile revistei noastre, domnule doctor, vă rugăm să vă prezentaţi pe scurt!
Sorin Drăghici: Sunt Sorin Drăghici, m-am născut la Miercurea Ciuc, vin dintr-o familie mixtă: mama este unguroaică din Secuime şi tata este din Timişoara. Am copilărit în două zone culturale care s-au succedat alternativ, având parte astfel de o educaţie deosebită, dar şi de poveşti şi perle lingvistice de la străbunici şi bunici din două direcţii. Am terminat facultatea de medicină la Târgu Mureş, dar din cauza sistemulului medical uşor deficitar care era prin anii 2000 în România, am ales să merg în Germania şi să-mi continui specializarea acolo. Astfel că de 20 de ani sunt în Berlin, unde profesez ca medic oftalmolog cu specializare în chirurgie oftalmologică. Şi tot de 20 de ani, la perspectiva multiculturală trăită în Transilvania s-a mai adăugat şi cultura germană, iar cosmopolitismul oraşului Berlin mi-a deschis orizonturi nebănuite şi interesante.
R: De unde pasiunea pentru scris şi cum se împacă cele două domenii?
Sorin Drăghici: Pasiunea pentru scris vine din tinereţe. Am avut o anumită abilitate de a mă juca cu cuvintele şi de a reuşi să transmit prin cuvânt sentimente şi emoţii pe care le trăiam, apoi am realizat că este destul de interesant şi în acelaşi timp uşor pentru mine s[ pun acest “flow” din minte şi din suflet pe hârtie. Am început să scriu mici eseuri şi articole, iar înainte cu un an de a începe cursurile la facultatea de medicină am lucrat ca redactor social la un ziar local din Miercurea Ciuc, unde am făcut primii paşi, care m-au ajutat să-mi structurez forma expresiei. În timpul facultăţii am mai publicat eseuri în reviste, am participat la concursuri de poezie şi proză scurtă. Şi, deşi domeniul medicinei a ocupat majoritar atenţia şi timpul meu, aceste mici activităţi literare au fost tot timpul în subsidiar prezente. Aceste două domenii s-au împletit ca într-un dans în viaţa mea, până când am hotărât că pot şi trebuie să dau o altfel de structură şi formă scriiturii mele. Prin urmare, în timpul pandemiei, datorită restricţiilor şi timpului liber oferit de acestea, m-am putut concentra mai mult pe crearea conţinutului şi personajelor ce au formai apoi micul meu roman numit “Acest soare care mă orbeşte”.
R: De unde inspiraţia, muza pentru acest roman? Aveţi şi un scriitor preferat?
Sorin Drăghici: Muza sau mai degrabă inspiraţia pentru acest roman are la bază povestirile auzite de la bunicile mele, în special de la bunica din Timişoara, care a avut o familie supusă mai multor vitregii pe timpul comunismului, ce s-a destrămat din cauza situaţiei politice de la vremea respectivă. Cartea are mici tente biografice care au fost şlefuite, dar rămâne totuşi un roman de ficţiune. Firul poveştii este unul foarte personal, însă există scriitori care îmi plac în mod deosebit, scriitori care nu folosesc foarte mult dialog şi îşi costruiesc romanele fie pe un dialog interior, fără proiecţiuni între diferite persoane şi fără prea multe dialoguri. Una dintre scriitoarele care mi-a plăcut şi care m-a influenţat prin modul ei de scriere este o scriitoare consacrată şi pe plan internaţional, de origine maghiară – Magda Szabó. A avut nişte romane scurte, dar cu o instrospecţie familiară şi personală foarte puternică.
R: Cât de mult vă avantajează sau vă dezavantajează, din punct de vedere literar, faptul că sunteţi stabilit în străinătate?
Citeşte articolul integral în revista Leute, ediţia nr. 15! O poţi comanda AICI!
Romanul „Acest soare care mă orbeşte”, se găseşte la Librăria Adler din Germania!
Nu sunt comentarii