Al doilea veac eminescian ne aduce bogăţie culturală şi un nume care ne reprezintă încă peste hotare. În Germania, ţara mea de reşedinţă, am avut plăcuta surpriză să aflu că pe lângă Hagi, Nadia Comăneci şi Ceauşescu, oamenii asociază România şi cu Mihai Eminescu.
Nu pot spune dacă această cunoaştere se datorează şederii lui Eminescu în Germania sau, pur şi simplu, datorită traducerilor poemelor sale în limba germană. Cert este că în perioada 1872 şi 1874, tânărul Mihai Eminescu a studiat la Berlin.
Revenind la recepţia germană a operei eminesciene, amintesc aici de un articol publicat în revista Frankfurter Allgemeine în cursul anului 2000, unde se afirmă despre şederea lui Mihai Eminescu la Berlin următoarele:
Thematisch hat dies seine Gedichte kaum geprägt; da dominieren spätromantische Naturszenerien aus mondbeglänzten Wäldern, Seen und murmelnden Quellen, in deren Anblick sich die liebeswunde Seele in Sehnsucht nach der Geliebten verzehrt.
(Traducere: Din punct de vedere tematic, acest lucru a influenţat doar minor poeziile sale [şederea în Germania] ; acestea sunt dominate de cadre de natură tipice romantismului târziu predominate de păduri cufundate în lumina lunii, lacuri şi susur de izvoare la vederea cărora sufletul îndurerat se zbuciumă de dorul iubitei.)
Traducerea poemelor eminesciene în limba germană a reprezentat o re-afirmare a valorii poetice covârşitoare. O parte dintre creaţiile sale au fost traduse chiar de către Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta a României, cunoscută pentru dorinţa sa de a face cunoscute valorile româneşti. Traducerile nu s-au limitat însă la activitatea de traducător a fostei regine, astfel că, spre exemplu, vă putem oferi spre lectură traducerea lui Alfred Margul-Sperber a poemului Şi dacă…:
Und Wenn
Und wenn ein Zweig ans Fenster schlägt,
Und wenn die Pappeln rauschen,
Ist’s dass ich wieder tief bewegt
Dir nahe, um zu lauschen.
Und funkeln Sterne aus dem See,
Erhellend seine Tiefen,
So lindern Sehensucht sich und Weh,
Die lang im Herzen schliefen.
Und wenn der dichten Wolken Ziehn,
Die Mondesstrahlen tränken,
Ist’s, dass ich neu verzaubert bin
Von deinem Angedenken. (Tradus de Alfred Margul-Sperber)
Şi dacă…
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Nu pot însă da uitării activitatea marelui poet la ceea ce era pe atunci cotidianul Timpul. Prin urmare, între anii 1877 şi 1883, Mihai Eminescu şi-a desfăşurat activitatea de jurnalist la Timpul. Datorită aptitudinilor sale, devine redactor, ulterior chiar redactor-şef. Faptul că adesea îşi manifesta opiniile personale în articolele sale i-a atras antipatii, momente stresante, nemulţumiri şi probleme care şi-au lăsat adânc amprenta asupra personalităţii sale. În iunie 1883, crizele maniaco-depresive îşi făceau simţite prezenţa.
Boala şi moartea lui nu îi aduc însă sfârşitul. Mihai Eminescu are să dăinuiască veşnic prin moştenirea pe care ne-a lăsat-o.
un articol de Diana Mîndrilă
Nu sunt comentarii