Dragul meu băiat, pentru că nu pot și nici nu vreau să îți spun altfel. Când ai început să-mi îmbrățișezi copila cu iubire, poate am fost reticentă, dar asta face dragostea de mamă. Păzește. Abia când ai venit să ceri binecuvântarea și mâna fetei mele, te-am privit cu luare aminte, apoi mi-am deschis brațele pentru a te primi într-o îmbrățișare, în inimă și familie.
Și te rog să nu uiți fiule, copila mea a fost mângâiată, cu dragoste necondiționată, iar dacă, prin absurd, inima ta se răcește și nu mai poți s-o iubești, adu-mi-o înapoi. Nu-i face rău, doar adu-o înapoi la mine, să o protejez cu iubirea mea. Am convingerea că dragostea într-o căsnicie este fundament solid.
Atâta timp cât este sinceră și nesimulată. Așa că, dragul meu, nu știu cât te-au învățat părinții tăi, însă de îndrumări în viață toți avem nevoie. Deci, sunt aici și la lacrimi, și la zâmbete. Nu uita să râzi mult, să iubești și să te lași iubit. Să îngrijești și să primești asemenea. Copila mea știe că ceea ce dă, aia primește. Așadar, te rog, chiar dacă mă repet, dă-i toată dragostea ta și vei vedea cum te va înveli cu dragostea ei. Pune-i întrebări cu iubire și îți va răspunde la fel. Întinde o mână să o ajuți și ea te va întâmpina cu brațele deschise.
Priviți-vă cu încredere la răsărit și zâmbiți-i fiecărui apus. Aveți încredere că Dumnezeu vă dă încercări ca să vă facă mai puternici. Orice ar fi, să nu vă dați drumul la mâini. Chiar dacă sunteți copii, ce nu știți încă, o să învățați împreună, atâta timp cât învățați să reparați în loc să aruncați. E o binecuvântare să te văd îmbrățișându-mi copila.
În astfel de clipe își trimite Dumnezeu îngerii cu speranțe și legături sfinte care pot rezista tuturor lucrurilor lumești. Știu, nu sunt mama ta, și nu ești fiul meu. Dar sunt mama soției tale și bunica fiicei voastre. Iar asta îți oferă în sufletul meu, locul „băiatului meu”.
de Alina Iordan
Nu sunt comentarii