LEUTE

FESTIVALUL CARPATO-DUNĂREAN – O TRADIŢIE DE ZECI DE ANI

În plină vară, în oraşul cultural Heidelberg, are loc de ani buni Festivalul Carpato-Dunărean, un eveniment care reuneşte comunităţi din majoritatea ţărilor care se bucură fie de munţii Carpaţi, fie de fluviul Dunărea, fie de ambele. De organizare se ocupă Asociaţia Al. I. Cuza Gesselschaft fur Literatur, Musik und Kunst e.V., condusă de prof. Iosif Herlo şi echipa sa.

Cea mai veche asociaţie românească din Germania (de după Revoluţie)

„Asociaţia noastră s-a înfiinţat în 1991, fiind cea mai veche de după Revoluţie, nu ştiu exact dacă este şi cea mai veche dintre toate. Aşa cum ne-am propus de la bun început, numele asociaţiei Alexandru Ioan Cuza obligă la o anumită deschidere şi întreaga noastră activitate se dedică unirii oamenilor. Noi continuăm prin asta ideile generoase ale domnitorului unirii. Noi îl avem în inimă pe Cuza, nu doar ca persoană fizică, ci şi ca simbol. Faptul că el a făcut din România un stat naţional şi că în scurta lui domnie a transformat România dintr-un stat semi-feudal într-un stat modern ne face să îl stimăm cu atât mai mult.”, ne-a declarat prof. Iosif Herlo.

Un festival cosmopolit

Deşi a început ca un festival românesc de folclor, la acest moment evenimentul se întinde pe trei zile şi are în componenta sa inclusiv piese de teatru.

„Ne-am întrebat: ce înseamnă român de fapt? Noi, ca popor, suntem un amestec extraordinar. Spunem că dacii şi romanii, slavii, avarii… sunt la origine, dar nu numai atât. În România trăiesc şi astăzi alte naţionalităţi: unguri, nemţi, rromi, bulgari, sârbi… aşadar pentru noi este un mod de a fi, de a exista în simbioză cu alte naţii. De aceea am extins Festivalul şi către alte naţionalităţi.”, a explicat domnul Herlo, precizând că de fapt asta înseamnă o viaţă umană, trăită în pace.

De-a lungul vremii, festivalul cosmopolit a adus laolaltă trupe de teatru, dans şi muzică din Polonia, Ucraina, Bulgaria, România, Croaţia, Bulgaria, Rusia.

„Noi ne integrăm, dar nu înseamnă cu suntem asimilaţi. Noi păstrăm ce este al nostru. Ne păstrăm cultura, limba, tradiţiile, dar ne îmbogăţim cu cultura popoarelor cu care venim în contact.”

Un articol de

Paula Ciupag

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

Nu sunt comentarii

Lasa un comentariu