Îmi place să râd. Îmi plac glumele bune, replicile deştepte şi autoironia. Şi nu văd în umor un defect, ci dimpotrivă, o calitate a unui om.
Daaar, pentru că mulţi consideră că glumele ştirbesc oarecum seriozitatea, ţin să precizez că nu este aşa. „Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră”, spune maestrul Horaţiu Mălăele. Eu îi dau crezare. Pentru că nu e la îndemâna oricui să facă o glumă bună, fără a jigni în vreun fel sau a aduce un prejudiciu de imagine altcuiva. Şi nu e uşor nici să înţelegi o glumă bună, dacă nu ai un coeficient de inteligenţă un pic peste medie.
Nu mai vorbim de autoironie. Este de departe una dintre actele umoristice, care scoate la iveală calităţi sau defecte, frustrări sau acceptări.
Aşadar, pentru cei care nu mă cunosc şi nu ştiu că sunt o fire cu glumele la purtător, care râde mult şi căreia îi place să-i facă şi pe ceilalţi să râdă, am un mesaj: sunt foarte serioasă, atunci când este cazul. Spre exemplu, în afaceri, în ceea ce priveşte creşterea copiilor mei, în educaţie, în respectarea cuvântului dat, în implicarea în campanii, etc.
Pentru mine, seriozitatea nu înseamnă nicidecum să stai drept şi frumos la poze, să zâmbeşti rigid şi să te îmbraci elegant. Ci mai degrabă toate cele din paragraful anterior. Îl puteţi reciti. 🙂
Cam atât despre umor şi seriozitate. Dragilor, cele două nu se exclud, ci se îmbină. Fiţi cu băgare de seamă la oamenii care au doar una din cele două. Îi reperaţi uşor.
Vă doresc umor de calitate şi oameni faini cu care să puteţi râde din toată inima!
Nu sunt comentarii