LEUTE, Lifestyle

Tradiţia şi istoria lumânărilor de Advent

Crăciunul este cea mai iubită sărbătoare din an, probabil pentru mulţi dintre noi. Înainte de bunătăţile aromate care se pregătesc în fiecare cămin, această sărbătoare este importantă pentru mesajul pe care îl transmite şi ni-l reaminteşte an de an: Naşterea Mântuitorului.

Această sărbătoare datează de 2022 de ani, dar ne-a fost promisă cu mult timp înainte. (Isaia 7:14) Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel)

Frumuseţea acestei perioade este neasemuită. Devenim mai empatici, mai buni, mai darnici şi sufletul ne este scăldat în pace şi speranţă. Ni s-a născut un Mântuitor! Pentru mine, pentru tine, pentru cei dragi nouă! El s-a născut şi a trăit printre noi, oferindu-ne un exemplu de viaţă creştinească, de învăţături, sfaturi şi cel mai important, El a venit pentru a ne oferi SPERANŢA – Prilej de bucurie!

Cum a apărut Adventul?

La început, oamenii au căutat să serbeze această perioadă înfrumuseţându-şi zilele prin timpul special petrecut în familie, discutând şi amintind despre Naşterea lui Iisus Hristos prin cântări de laudă şi mulţumire, plecându-şi genunchii în rugăciuni. De-a lungul vremurilor, aceştia au început să aducă periodic noi idei, cum ar fi făurirea ornamentelor din diferite lucruri la îndemână, inventând reţete delicioase, formând obiceiuri diferite, care s-au transformat în tradiţiile de astăzi.

Patru duminici înainte de Crăciun majoritatea ţărilor din lume serbează Adventul. Denumirea vine de la cuvântul în latină Adventus care înseamnă Venire şi odată cu prima duminică de Advent începe anul liturgic romano-catolic. Astfel că, în fiecare duminică începând cu ziua de 27 noiembrie 2022, creştinii aprind o lumânare colorată, frumos ornată, sărbătorind patru duminici de Advent. În magazine sau florării se pot găsi diferite aranjamente cu lumânări speciale pentru Advent, la preţuri accesibile oricărui buzunar.

Dar care este istoria acestor lumânări?

Coroana cu lumânări pentru Advent reprezintă o tradiţie născută în secolul al XIX-lea în Hamburg. Un tânăr pe nume Johann Heinrich Wichern (1808-1881) s-a hotărât să cumpere o casă mare în care să adune cât mai mulţi copii ai străzii, săraci şi orfani. Le-a oferit un acoperiş deasupra capului, le-a dăruit hrană şi i-a învăţat cele mai diverse meserii (precum cea de cizmar, brutar, fierar, grădinar etc.,). În această manieră, copiii au crescut capabili să îşi câştige singuri pâinea, fără să mai fie nevoiţi să cerşească.

În fiecare an, în timpul zilelor de Advent, tânărul pastor Wichern organiza un moment de rugăciune. În anul 1838, dorind să facă momentul rugăciunii mai plăcut, s-a gândit că aprinderea unei lumânări colorate de către fiecare copil, în fiecare zi, începând cu 1 decembrie şi până în ultima zi dinaintea Crăciunului, ar putea reprezenta o practică elogioasă şi îmbucurătoare.

Din 1840, în fiecare an, casa lui Wichern se derula o scurtă ceremonie religioasă: pastorul şi copiii se adunau în dormitor, Wichern istorisea copiilor poveşti despre Advent şi Crăciun, iar mai apoi se adunau în plăcerea cântecului. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzendacht (tr. celebrarea lumânărilor). Un prieten de-al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe care s-au aşezat lumânările, astfel încât să pară o mare „coroană de lumină”, germ. Lichterkranz. Începând cu anul 1851, chiar copiii au început să ornamenteze cercul de lemn cu ramuri de brad, ca simbol al vieţii veşnice, realizând prin această practică o coroană similară cu cele întâlnite şi astăzi în comerţ.

Obiceiul a fost împrumutat de tot mai mulţi oameni, dar având în vedere că în casele majorităţii era imposibil să se facă o coroană atât de mare încât să încapă pe ea 24 de lumânări, ideea s-a adaptat şi s-a convenit la păstrarea doar a 4 lumânări, reprezentând 4 duminici predecesoare Crăciunului.

Răspândindu-se rapid în rândul familiilor evanghelice din Germania, ca apoi să cuprindă toată lumea anglo-saxonă şi apoi Franţa, practica introdusă de pastorul din Hamburg dăinuişte peste ani. Fiind considerată o manifestare religioasă de origine protestantă, această tradiţie a fost privită sceptic de către catolici. La sfârşitul primului război mondial, tradiţia coroanei de Advent a primit un nou impuls şi a intrat şi în casele creştinilor catolici. În 1925 coroana de Advent, în forma sa actuală, şi-a făcut apariţia într-o biserică catolică din Köln, iar în 1930 la Munchen. Prin 1935, în Austria, a început să se binecuvânteze coroanele de advent pentru casele particulare.

Ce semnifică lumânările de Advent şi cum sărbătoresc creştinii această perioadă?

Lumânările de Advent ne amintesc faptul că Iisus Hristos este adevărata lumină. Ea ne vesteşte apropierea Crăciunului, ne apropie de oameni şi de Dumnezeu.

Oamenii colindă despre această minune, se roagă şi se pregătesc sufleteşte pentru cea mai frumoasă sărbătoare din an. Îşi împodobesc casele cu lumini şi beteală, gătesc feluri de mâncare delicioase, petrec mai mult timp cu cei dragi şi pregătesc daruri ce vor fi deschise în ziua de Crăciun.

Speranţa şi bucuria ar trebui să ne învăluie pe fiecare. Să fim mai buni, să iertăm mai mult, să ne tolerăm şi să fim empatici… acestea sunt caracteristicile care ne fac Oameni!

Vă doresc zile de Advent binecuvântate!

un articol de Diana Mîndrilă

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

Nu sunt comentarii

Lasa un comentariu