“Ioşca”-Romanul anului, Premiile RSS Reloaded 2021

Roman nominalizat la Premiul Naţional pentru Proză al Ziarului de Iaşi, ediţie 2022

Cristian Fulaş este tipul de scriitor despre care tinzi să speri că va ajunge un clasic. În cărţile sale, el oferă cititorului imaginea omului marginalizat, simplu, cu vicii, omul pe care adesea nu îl observi… sau nu vrei să îl observi. Genul literar pe care îl abordează nu îl găseşti printre contemporanii noştri.

Ioşca este pentru cei care ştiu vorbi atunci când tac. Ioşca e Ioşca şi nu se poate compara cu nimic din ce am citit până acum. O poveste complexă tocmai prin simplitatea acţiunii ei.

Iată câteva citate demne de reţinut:

“Ioşca era ca o piatră, ca un stejar bătrân, ca pârâul care dintotdeauna, încă de la încreţirea pământului, cursese pe acolo, spaţiul îl conţinea şi părea să i se supună în cele mai neaşteptate feluri.”

“Îşi tăceau tăcerea mai abitir decât alţii.”

“Nerostind nimic, bătrânul parcă spunea povestea întregii lumi, parcă spunea în veac că acestea vorbele nefolositoare sunt şi gândul le cuprinde pe toate în acelaşi timp şi oricât de multe s-ar spune în forme meşteşugite, nimic nu se alătură în măreţie şi smerenie acestei simplităţi. Tăceau. Tăceau despre toate şi despre nimic.”

Cristian Fulaş a debutat în 2015 cu Fâşii de ruşine. Cartea i-a adus mai multe premii importante, precum Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”, Premiul revistei Accente; în plus a fost nominalizat la Premiile USR pentru debut şi la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iaşi. Alte cărţi ce îi aparţin sunt Jurnal de debutant, După plâns, Cei frumoşi şi cei buni, Povestea lui Dosoftei.

Romanul Ioşca a primit titlul de Cartea anului la Premiile RSS Reloaded 2021 şi a fost nominalizat la Premiul Naţional pentru Proză al Ziarului de Iaşi, ediţia 2022. Cristian Fulaş a tradus până acum în jur de 50 de cărţi în limba română din engleză, italiană şi franceză, iar în prezent îşi dedică timpul pentru a traduce mult-cunoscutul roman al lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut.

un articol de Diana Mindrila