Un bărbat pe nume Ove. Un ochi râde, altul plânge

UN BĂRBAT PE NUME OVE – de Fredrik Backman este cartea care te face să-ţi restabileşti nişte priorităţi în viaţă. Pentru că asta i se întâmplă şi lui Ove pe tot parcursul cărţii, i se schimbă priorităţile şi odată cu ele viaţa.

Ove a fost un copil sărac, dar educat în spiritul dreptăţii şi al conştiinţei lucrului bine făcut. „Dacă-i cinstit, cinstit să fie” este una dintre legile care îi guvernează viaţa. Apoi iubirea lui pentru Sonja este atât de pură şi de categorică în acelaşi timp încât ai putea crede că e un copil care îşi divinizează mama sau un tată protector pe alocuri. Şi dorul de ea îl frânge pe interior aşa cum vântul ar frânge o creangă uscată în pădure. Fiecare vizită şi discuţie cu ea m-a făcut să plâng, urmând ca apoi fiecare încercare eşuată a lui Ove de-a ajunge la ea să mă facă să râd.

Ove este morocănosul drept, cinstit şi curajos, dar mai ales integru al cartierului său. Şi rând pe rând, fiecare dintre ceilalţi devine prioritatea lui Ove în faţa morţii lui. Până când ajunge să se cunoască şi dincolo de Sonja şi să nu-şi mai dorească să ajungă la ea prin orice mijloace.

Iată câteva citate din carte:

„A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă”, obișnuia Sonja să zică. „La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.”

sau

Uneori e greu de explicat de ce unii oameni fac brusc lucrurile pe care le fac. Uneori e pentru că știu că, mai devreme sau mai târziu, trebuie să le facă și atunci își zic că e mai bine să le facă acum. Alteori, dimpotrivă, le fac pentru că își dau seama că trebuiau să le facă de mult. Ove a știut tot timpul ce are de făcut, dar, la rigoare, toți oamenii sunt optimiști în ceea ce privește timpul. Cu toții credem că avem suficient timp să facem anumite lucruri. Că avem timp să spunem tot ce avem de spus. Și-apoi se întâmplă ceva și, dintr-o dată, nu ne mai rămân decât cuvinte precum „dacă”

Ajungi să îl îndrăgeşti pe Ove, la fel ca vecinii şi amicii lui. Şi tocmai atunci…

O carte care m-a învăţat un singur lucru: fiecare om este aşa cum este, ia-l ca atare, nu căuta să-l schimbi, ci poate doar să-ţi acorzi şansa de a-l cunoaşte.