Uităm adesea cum am pornit la drum. Care au fost primii noştri paşi în lume, care au fost primele vise, prima îndrăzneală?
Uităm pentru că odată ce am reuşit să ne împlinim visele mici, apar visele mari şi fiecare reuşită este umbrită de o nouă mare dorinţă. Aproape că nici nu apucăm să ne bucurăm de succesul anterior că deja avem un alt obiectiv. Ştiam ce va urma. Dar de unde graba? De ce ne epuizăm aşa repede, de ce ardem totul ca pe un chibrit şi nici măcar nu mai privim focul. Ştim că e acolo, îl simţim, dar ne gândim la o flacără mai mare, mai puternică.
Citind tot mai mult psihologie în ultimul timp, constat că fac exact această greşeală. Uit să mă bucur, sau dacă o fac bucuria păleşte prea rapid. Când îmi propun să ating un ţel îl şi văd realizat, nu încape îndoială că nu voi reuşi. Mă entuziasmez şi mă focusez atât de mult încât toată forţa mea interioară şi exterioară pune lucrurile în mişcare şi îmi îndeplinesc visul. Ceea ce mă dezamăgeşte însă este faptul că mă bucur de zece ori mai puţin decât m-am stresat pentru acel proiect.
Am căutat să găsesc vinovaţi în exterior. Agitaţia vieţii de zi cu zi, altă sarcină care mă presează deja, copiii îmi distrag atenţia… dar nu. Toate scuzele pentru amânarea bucuriei sunt invizibile înainte.
De ce credem noi că satisfacţia paşilor mărunţi este mai puţin importantă decât atingerea marelui obiectiv? De ce amânăm fericirea lucrurilor mărunte pentru ceva măreţ? Poate pentru că ni se pare banal şi penibil să ne bucurăm aşa mult pentru ceva prea mărunt?
Ei bine, greşim. Greşim de fiecare dată când ne trecem cu vederea micile reuşite, de fiecare dată când nu dăm importanţa cuvenită paşilor mărunţi. Căci ei sunt izvor de încredere în sine, sunt mici doze de curaj şi fericire. Pe care dacă le luăm regulat şi nu le neglijăm vom avea puterea de a merge mai departe, spre marele nostru vis.
Aşadar, bucuraţi-vă de fiecare pas! Este o reuşită, oricât de mică sau mare! Nu vă temeţi să vă luaţi doza de fericire în fiecare zi, de cele mai multe ori din lucruri simple: o plimbare, o cafea cu o prietenă, o carte bună…
Nu sunt comentarii