RECOMANDARE DE CARTE

Floarea albastră (Penelope Fitzgerald) recenzie

Floarea albastră – cel mai mare triumf al scriitoarei britanice Penelope Fitzgerald – este pe de o parte un roman iniţiatic, iar pe de alta o cronică a societăţii la finalul secolului al XVIII- lea.

Povestea tânărului poet filosof Friedrich von Hardenberg (alias Fritz), student la filosofie, iar mai târziu geniu romantic sub numele de Novalis, a fost scrisă în Germania, la finalul anilor 1700, în vremea marelui Goethe, acesta din urmă apărând chiar scurt în aproape ultimele pagini.

Cartea urmăreşte firul vieţii lui Friedrich, scurtă de altfel, subliniind aportul “călăuzei spiritului” acestuia, acea “Filosofie a lui” – Sophie von Kühn, eterna căutare a “florii albastre” şi în fond cursurile celorlalte vieţi.

Friedrich von Hardenberg face parte dintr-o familie numeroasă la fel şi Sophie von Kühn – aleasa inimii lui. O poveste de iubire platonică se înfiripă între cei doi pe când Sophie avea doar 12 ani, râdea mult şi nu înţelegea nici pe departe problemele filosofice expuse de Fritz. Dar asta nu îl împiedică să nu o vadă din prima clipă ca pe muza lui eternă. Contextul temporal şi spaţial în care se desfăşoară acţiunea sunt în total acord cu stilul de construcţie al personajelor: totul este raportat la etichetă, la situaţia materială şi la rang. Dragostea celor doi a aşteptat în tăcere consimţământul tatălui lui Fritz, timp în care micuţa Sophie se îmbolnăveşte… Frământările unei iubiri neînţelese nici măcar de cel ce o poartă, oglindirea întregii situaţii în ochii fiecărui personaj, curajul asumării şi frica de a fi neînţeles şi judecat, toate fac cartea uimitor de frumoasă. O serie de alte aspecte ale vieţii din acea perioadă dă farmec poveştii şi conturează personaje extrem de interesante, cu trăsături bine definite.

“Graţie şi duioşie, ironie şi umor – iată cum rescrie excepţionala prozatoare britanică un destin într-un roman despre frumuseţea şi absurdul iubirii, cruzimea destinului, idealuri, studenţi şi visători…”

London Review of Books

Cartea a fost sursă de inspiraţie pentru marele geniu Mihai Eminesc în opera “Floare albastră” şi poate cel puţin din acest punct de vedere s-ar putea să vă intereseze. Însă pentru amatorii de romane contemporane, în stil poliţist sau romantic, mai aproape de actualitate, cartea ar putea să pară plictisitoare sau mai greu de înţeles. Finalul îi găseşte pe unii surprinzător, pe alţii previzibil, dar nu aş putea spune că mi-a plăcut foarte tare.

“O carte uimitoare, cel mai mare triumf al lui Penelope Fitzgerald”

New York Times Book Preview

Penelope Fitzgerald (1916-2000) a debutat târziu ca scriitoare, la 58 de ani publicând prima ei carte. Ca romancieră, a debutat în 1975 cu volumul “The Golden Child”. Au urmat apoi patru romane, iar “Floarea albastră” (1995) a fost ultima carte a scriitoarei, recompensată cu National Book Critics Circle Award în 1997 şi considerată capodopera sa.

Recomand cartea cu drag, este cu siguranţă un câştig!

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

Nu sunt comentarii

Lasa un comentariu