Nu-mi mai spune „nu se poate!”

Mereu am spus că imposibil este doar un cuvânt. Şi nu încape îndoială că orice în lume se poate înfăptui mai devreme sau mai târziu, trebuie doar să crezi şi să acţionezi.

Un pas, oricât de mic ar fi el, trebuie făcut zilnic. Dacă stai confortabil în fotoliu şi aştepţi să ţi se împlinească visele, poţi să uiţi. Dar dacă faci în fiecare zi câte ceva pentru asta şansele ca ele să prindă contur cresc.

Am surprins odată într-un podcast o situaţie. Reporterul îl întreabă pe invitat (un actor celebru): „Cum faci când primeşti hate?” (a primi hate, pentru cei care nu ştiu, e atunci când lumea te critică făţiş sau nu neapărat).

El a răspuns: „Măi omule, tu ştii câţi proşti vin să-mi dea mie sfaturi zilnic??? Îi ascult şi îmi văd de treabă. De multe ori vreau să-i ascult, dar nu îi aud. Creierul meu îi blochează”.

Hate-ul ăsta gratuit face parte din viaţa oricui. Şi e absolut normal, nu poţi fii iubit de toată lumea, ar fi ridicol. Ideea este să nu răspunzi la fel.

După hate, mai e descurajarea continuă, constantă şi supărătoare. Pe mine personal mă deranjează mai mult decât orice. Nici nu apuci să faci #PasulinFata că se şi găseşte un bun sfătuitor şi cunoscător care să-ţi spună că nu ai cum să faci asta, că au mai încercat şi alţii şi nu a mers, că e plină lumea, că de fapt tot ce visezi tu NU EXISTĂ. E OK, o să inventez eu! :)))

Dacă unii au supravieţuit războaielor şi apoi au reuşit să studieze, să profeseze şi să prospere; Dacă alţii au scăpat din ghearele morţii şi au făcut apoi bani din asta, dacă au visat cu ochii deschişi şi au transpirat pentru visele lor până au reuşit, atunci putem cu toţii.

În general am trasat o linie imaginară între mine şi persoanele care mi-au spus „nu se poate”, pentru a nu le permite să-mi invadeze spaţiul energiei mele bune, pentru a mă proteja. Încet-încet linia a devenit vizibilă, dar eram deja suficient de departe ca să nu mă mai doară încercarea lor continuă de a trece dincoace de ea.

Vă invit să faceţi la fel şi veţi vedea. Iar tu, cel care ai tendinţa de a frânge aripi, te rog: nu-mi mai spune „nu se poate”. Mie sau oricui altcuiva! Se poate, Cerul e limita!