PAGINA CONSULARĂ

Orgoliile mari zdrobesc micile bucurii

Nu suni tu, fiindcă el/ea este vinovat şi, evident, ar trebui să facă primul pas.

Nu întrebi pe nimeni dacă faci bine sau greşeşti, dacă are o idee mai bună sau dacă simte ceva în legătură cu ceea ce faci tu…

Nu cauţi alinare atunci când sufletul îţi e în mii de bucăţi… pentru că ai orgoliu.

Iată ce cred eu. Orgoliul este bun atunci când ai muncit din greu la ceva şi ai reuşit prin forţe proprii, pe barba ta, să aduci lucrurile la un nivel la care nu mai poţi fi contestat. Şi chiar şi atunci e mai bine să rămâi “o picătură” modest.

Orgoliul este bun în relaţii cu oameni care se autoproclamează semizei pe pământ şi încearcă să te trateze ca pe sclav sau, mai rău, ca pe un gunoi. Şi chiar şi atunci, ai putea avea mai degrabă demnitate. Poţi ţine fruntea sus, dacă nu ai niciun motiv să o pleci.

Orgoliile mari au dus întotdeauna la războaie, iar cele mici la rupturi în sânul unei familii sau al unui grup de prieteni.

“A lăsa de la tine” nu este doar o expresie, este toleranţă şi acceptare. Nimeni pe lumea asta nu deţine adevărul absolut, nici puterea de a face totul singur. Oricine are nevoie de o echipă, de la preşedintele Americii până la copilul de grădiniţă.

Da, suntem oameni şi avem tendinţa de a blaza, reţinând sentimentele şi mizând pe ceea ce numim noi raţiune. Eu însă, de foarte multe ori, de dragul a ceea ce ştiu că fiecare om are bun în el, de dragul unei prietenii, închid ochii şi arunc orgoliul la coş.

Unii ar putea spune că sunt prostuţă, naivă, şi că mă vor răni. Nu ar fi prima dată, dar fiecare iertare îmi aduce mai multă linişte şi împăcare. A lăsa garda jos nu este întotdeauna o greşeală, iar din cauza unui orgoliu poţi pierde un om de pus la suflet, o vorbă bună, o idee salvatoare sau poate o familie.

Din orgoliu nu inviţi pe cineva drag la masă, nu deschizi conversaţia cu prietenul care a gafat, nu suni acasă ca mama să vadă cum e când te supără, nu cauţi o vorbă bună sau o încurajare. Chiar dacă simţi să faci toate astea… te opreşti. Şi uite aşa, orgoliile mari zdrobesc micile bucurii. Acelea care de fapt, ne fac viaţa frumoasă.

Luptele de orgolii nu sunt specialitatea mea! A ta?

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

Nu sunt comentarii

Lasa un comentariu