Rămas bun 2020, an pandemic, an al restricţiilor şi al suferinţei. Şi Mulţumesc! Pentru că m-ai învăţat să iubesc ceea ce înaintea ta nici nu vedeam: libertatea, îmbrăţişările calde, privilegiile şi mai ales – sănătatea.
Nu ai fost un an uşor, ne-ai pus la încercare sănătatea, apoi psihicul şi de foarte multe ori chiar sufletul, empatia. Unii au ales să fie radicali, alţii mai precauţi, anxioşi poate… în timp ce unii am tras cu toate forţele să rămânem acolo, la linia de plutire, să încercăm o speranţă, să ţinem binele mai aproape de suflet decât răul.
Îţi mulţumesc că în ciuda a tot ce ai avut tu mai greu de dus, 2020, mi-ai îngăduit să îmi strâng părinţii în braţe, să-i ştiu sănătoşi şi bine, mi-ai adus sănătatea familiei, iubire şi clipe minunate alături de oameni care ştiu că au meritat timpul meu.
2020, îţi mulţumesc apoi pentru că mi-ai dat lecţia binelui făcut fără aşteptări, lecţia respectului de sine şi a preţuirii muncii mele. Apoi m-ai lăsat să văd cum e bucuria unui nou început, să cunosc tăria de a privi mai mult înainte şi mai puţin în urmă.
Rămas bun 2020, ai fost altfel, ai fost bun şi rău deopotrivă, ai fost de neuitat! Şi… Mulţumesc!
P.S. 2021, îţi scriu curând!
Nu sunt comentarii