Oldies

Paşte 2020 – Minunea de a fi sănătoşi

Este Paştele, diferit, dar nu neapărat rău. Deşi am programat să ne adunăm cu toţii la casa părintească, anul acesta nu se poate. Pandemia şi restricţiile aduse de ea nu ne permit să ne îmbrăţişăm anul acesta de Paşte.

Lumină am primit în suflet, lumânarea am aprins-o eu cu un chibrit azi-noapte, când toţi ai mei dormeau. Paştile l-am făcut eu, cu o prescure frământată cu mâinile mele şi must primit de la mătuşa lui Cosmin. Am ascultat slujba de înviere la telefon în direct, apoi am stropit pâinea cu vin, m-am închinat, mi-am înghiţit lacrimile şi am gustat Paşti. Apoi am mestecat o frunză de leuştean, aşa îmi dădea mamaie când eram mică după ce ieşeam din biserică: Paşti, vin şi leuştean.

Dimineaţă am pregătit micul dejun şi am aşteptat în linişte trezirea piticilor. După ce au primit şi ei Paşti, am mâncat şi am plecat la plimbare. Iepuraşul le-a adus puţine daruri, nişte iepuraşi de ciocolată, biscuiţi şi un pachet de M&M. Slăbuţ, dar am ales să le ofer ce îşi doresc atunci când simt că le-ar prinde bine, fără să mai aştept sărbători.

Am plecat la plimbare. Eu, cumva, mă gândeam că ar fi putut fi mai bogat iepuraşul, sigur Sof s-ar fi bucurat de ceva cărticele… dar, asta e. Am mers spre grădiniţa la care va merge Sof, să învăţ drumul 🙂 . La întoarcere am schimbat traseul şi… minunea a făcut să găsim pe trotuar o cutie plină cu cărţi de copii, da plină. Cu bilet: De luat! Oamenii erau pe terasă, ne-au făcut semn să o luăm, le-am mulţumit mult şi am plecat atât, dar atât de bucuroşi…

Ajunşi acasă i-am sunat pe toţi cei dragi, sunt bine, fiecare-n altă parte, dar sănătoşi cu toţii. Ne-am văzut cu majoritatea pe camera web şi i-am simţit încrezători, plini de speranţă şi cu inima uşoară.

Mai e puţin din zi, mancăm, ne jucăm… poate o să ne mai plimbăm. Astăzi am trăit minuni, minunea râsetelor fericite ale copiilor, minunea de a-mi îmbrăţişa familia cu tot sufletul… de la distanţă, minunea de a-i şti sănătoşi pe toţi şi de a fi fericită cu asta.

Liniştea mi-a dat aşa un sentiment de… împăcare. Despre asta este până la urmă această Sfântă Sărbătoare, despre iertare şi împăcare! Vă doresc să simţiţi la fel şi să ne revedem cu bine, sănătoşi şi veseli!

Şi în imagini…

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

4 comentarii

  • Raspunde Livia Babliov 19 aprilie 2020 at 3:43 pm

    Cat de frumos spus , într-adevăr acest an trăim un Paste atipic însă plin de însemnătate ❤

  • Raspunde Adela 19 aprilie 2020 at 8:30 pm

    Eu am stat mult timp cocoțată la geam.
    Puteam să văd dincolo de teiul înalt din curtea grădiniței lui Alex, zăream o candelă aprinsă la unul dintre blocurile turn de pe Circumvalatiunii.
    Am ascultat vântul, am văzut cât de repede mergea un arici prin grădina din față blocului.
    La un moment dat, târziu în noapte, m-a luat somnul.
    Am lăsat candela aprinsa pe pervaz și l-am luat pe Alex în brațe care deja dormea cu gândul la iepuraș.
    Nu am mai verificat candelă pe timpul zilei cu gândul ca s-a stins singura…
    În seara asta am întrat în camera sa iau ceva din cameră și văd o lumină la fereastră, era candela mea,lumina în continuare…
    Și vezi, treaba asta cu acea cutie de cărți scoasă în calea voastră nu e întâmplătoare iar Sofi sigur o să memoreze momentul.

  • Raspunde Paula 20 aprilie 2020 at 12:35 pm

    Livia, asa este, am simţit mai mult din ceea ce era de fapt de simţit! Te imbratisez!

  • Raspunde Paula 20 aprilie 2020 at 12:38 pm

    Adela, exact, a fost un Paste de neuitat. Sincer… nu îmi mai amintesc cu exactitate Paştile din ultimii ani… totul era la fel, cadouri, iepuraş, agitaţia cu aprovizionarea. Aş fi vrut însă să îi strâng în braţe pe ai mei, mor de dor.

  • Lasa un comentariu