Oldies

O primăvară furată…

Atât de mult am aşteptat primăvara asta, poate mai mult decât pe oricare alta. Pentru că am venit în Germania în noiembrie şi de atunci până acum foarte puţine au fost zilele însorite.

I-am promis de zeci de ori Sofiei că vom ieşi afară mai mult “la primăvară”. E martie, primăvara a venit, dar noi nu putem ieşi afară la plimbare. Un virus ne ţine în casă, izolaţi. A înţeles şi Sofia, că doar ne aude vorbind despre asta şi nu îi mai trebuie alte explicaţii. Ne adaptăm situaţiei, ascultăm de la geamul balconului cântul păsărilor, privim cerul şi florile din spatele blocului.

Planul era aşa: să ne schimbăm maşina în martie şi să mergem acasă de Paşti, în aprilie. Dar, noi suntem un fir de praf în Univers şi lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Aşa încât, nici maşina nu o schimbăm deocamdată, nici acasă nu mai putem ajunge de Paşti, şi de fapt, nu mai ştim când…
Graniţele s-au închis, unii au intrat disperaţi în ţară, alţii am rămas cuminţi şi responsabili afară. Nu este uşor nici pentru cei de acasă, nici pentru noi, dar este aproape sigur.

Ni se recomandă să stăm în casă, mai ieşim la o plimbare în natură într-o duminică, fugitiv. Apoi ni se cere să stăm în casă şi ulterior ni se impune să stăm în casă. Ni se pare greu, dar nu e. Mă gândesc la străbunii noştri care au fost luaţi la război cu mâinile aproape goale (cam cum sunt şi medicii acum) şi nu au clipit, au mers. Nu pentru ei, ci pentru ceilalţi, pentru mamele, soţiile şi copiii lor. Nouă ni se cere să stăm în casă, atât.
Deodată lumea se opreşte, maşinile scumpe sau ieftine stau toate în parcare, libertatea pentru care luptăm de secole ne este îngrădită. Dar tot nu e greu. Greu ar fi cu adevărat dacă am pierde pe cineva drag…

Atât am aşteptat primăvara asta… şi aşteptăm din nou. Aşteptarea este apăsătoare, dar e singura cale de scăpare. Când #totulvafibine, pentru că va fi, primăvara va fi departe, ea nu aşteaptă… timpul, nu.
Noi… am prins doar un crâmpei de primăvară anul ăsta, dar visăm la vară, la toamnă, la primul moment în care vom putea respira uşuraţi şi ne vom bucura de adevăratele minuni: îmbrăţişările celor dragi.
Mai jos sunt câteva fotografii din ultima noastră #plimbarededuminica din această primăvară, #stamacasa, citim, lucrăm, ne jucăm şi aşteptăm… vara cu veşti bune! Vă rog, faceţi la fel!

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

1 comentariu

  • Raspunde Mihaela Pana 18 octombrie 2022 at 11:04 pm

    Buna searaPaula, am citit citeva din povestile tale si te felicit enorm si mi-as dori fantastic sa ne cunoastem mai bine. Am vazut ca avem prieteni comuni si am intrat putin sa vad ce fac Romanii mei in Germania. Sunteti fenomenala si mult succes in ceea ce faceti! Cu toata dragostea Mihaela Pana (Bonn)??

  • Lasa un comentariu