În Germania, a avea un câine nu este un gest impulsiv, ci o decizie luată cu multă responsabilitate. De aceea, poate, pe străzi vezi adesea mai mulți câini decât copii. Pentru mulți germani, câinele este un sprijin emoțional, un partener de drum și un membru al familiei în adevăratul sens al cuvântului. Tocmai din acest motiv, statul a construit un cadru clar de reguli care să protejeze atât animalul, cât și comunitatea.
Primii pași și taxele obligatorii
Orice câine trebuie înregistrat la primărie imediat după adopție sau cumpărare. Odată cu această înregistrare apare și Hundesteuer, taxa anuală pe câine. Valoarea ei diferă de la un oraș la altul și, în unele cazuri, de rasă. Nu talia contează în mod direct, ci reglementările locale. În medie, suma se situează între 30 și 180 de euro pe an, dar poate fi mai mare pentru unele rase.
Pe lângă această taxă, în multe landuri este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru câini (Hundehaftpflicht). Ea acoperă eventualele daune provocate de animal și costă, de regulă, între 40 și 100 de euro anual.
Cheltuieli pe termen lung
Un câine înseamnă mai mult decât taxe. Vizitele la veterinar — vaccinuri, controale, tratamente — sunt inevitabile, iar costurile medicale pentru animale au crescut semnificativ în ultimii ani. La acestea se adaugă microcipul, înregistrarea în baze de date precum TASSO, hrana de calitate, precum și lucrurile de bază: lesă, zgardă, culcuș, jucării. Lunar, cheltuielile pot varia între 50 și 150 de euro, în funcție de nevoile câinelui.
Timpul, poate cea mai mare responsabilitate
Legislația germană privind protecția animalelor spune că un câine nu trebuie lăsat singur perioade îndelungate, în mod constant. Ca regulă general acceptată, se vorbește despre maximum 4–6 ore pe zi, în funcție de vârstă și rasă.
Dacă programul tău nu permite acest lucru, trebuie să existe o soluție: un membru al familiei, un dog sitter sau o creșă pentru câini (Hundetagesstätte). În cazuri extreme și mai ales în urma reclamațiilor, autoritățile pot verifica dacă bunăstarea animalului este respectată.
Viața cu câinele în spațiul public
În orașe și parcuri, lesa este adesea obligatorie, iar strângerea excrementelor nu este o opțiune, ci o obligație — amenzile sunt consistente. În anumite landuri se cere și un test de competență pentru stăpâni (Hundeführerschein), iar pentru unele rase există reguli suplimentare privind botnița sau permisele speciale.
În același timp, drepturile sunt generoase: câinii sunt acceptați în multe restaurante, hoteluri, magazine și în transportul public, de obicei cu lesă și, uneori, cu un bilet special.
Călătoriile cu câinele
În mașină, câinele trebuie asigurat corespunzător — cu centură specială, cușcă sau grilaj. La avion, regulile diferă de la o companie la alta, dar microcipul, pașaportul european și vaccinurile sunt obligatorii. Câinii mici pot călători adesea în cabină, cei mari în compartimente speciale.
Mai mult decât reguli
Toate aceste reguli pot părea stricte, dar ele reflectă respectul profund pentru animale. Un câine oferă afecțiune necondiționată, dar cere timp, stabilitate și prezență. În Germania, această relație este tratată cu seriozitate, tocmai pentru ca iubirea dintre om și animal să fie una echilibrată și sănătoasă.
Înainte de a lua o decizie
Un câine trăiește 10–15 ani. Înainte de a spune „da”, merită să te întrebi sincer dacă ai timp zilnic, resurse financiare și soluții pentru vacanțe, boală sau schimbări de viață. Dacă răspunsul este „da”, atunci câinele poate deveni unul dintre cele mai frumoase daruri din viața ta.
un articol de Diana Mîndrilă
Nu sunt comentarii