Vocea Mariei Tănase renaște printr-un omagiu curajos și profund personal. O trupă de muzicieni români reinterpretează piesele celebrei artiste în cheie contemporană, cu influențe din jazz, pop și latino-blues. Despre cum a luat naștere acest proiect, ce provocări și revelații a adus turneul și ce urmează, ne povestește chiar Medéa Bălănică, inițiatoarea „Tributului Maria Tănase”.
1. Tribut Maria Tănase. De unde a pornit ideea? Cum și-au pus membrii grupului amprenta pe nucleul band-ului?
M-am întâlnit cu Mihai, pianistul, și i-am propus ideea mea. El, având multă experiență în improvizația jazz, a venit cu idei interesante de orchestrație. Am simțit mereu o rezonanță profundă cu vocea Mariei Tănase și mi-am dorit să-i aduc un tribut autentic, dar cu amprenta propriei voci. Apoi am invitat-o pe Agi, colega mea din Popas Band, care cântă la contrabas, și în final l-am cooptat și pe celălalt coleg din trupă, solist și „om orchestră”, care a preluat percuția și managementul. Așa a prins viață proiectul meu de suflet.
2. Ce ați luat în bagaje de la publicul din Germania?
Am luat cu noi multă ospitalitate și bucuria cu care am fost primiți. Ne-am simțit ca acasă. Emoția transmisă și primită înapoi prin cântecele Mariei Tănase a fost copleșitoare. Ne dorim din suflet să revenim cât mai curând.
3. Sunt în plan și alte „tributuri” spectaculoase?
Da, poate nu tributuri clasice, dar vrem să abordăm piese celebre din repertoriul lăutăresc și din muzica tradițională românească. Le vom reinterpreta cu influențe jazz, pop sau latino-blues, păstrând totodată autenticitatea lor.
4. Există un proces specific de creație pe care îl urmați?
Nu am urmat un tipar clar. Fiecare dintre noi are o vastă experiență muzicală și, tocmai datorită acestei diversități, orchestrațiile au apărut firesc, cu sensibilitatea dată de parcursul nostru artistic.
5. Există un moment anume din timpul show-ului în care așteptați o anume reacție de la public?
Da – „Lume, Lume” și mai ales „Blestem”. La „Blestem”, se creează ceva greu de explicat. Devine un moment de transă, o conexiune profundă cu publicul. Îi privesc în ochi și văd cât sunt de mișcați. E una dintre cele mai intense trăiri scenice pentru mine.
un interviu de Alina Iordan
Cite;te interviul complet în revista Leute MAGAZIN!
Nu sunt comentarii