În inima Bucovinei, acolo unde munții își spun poveștile în șoapte și casele poartă cusături pe ziduri, locuiește Daniela Țăran — o femeie care păstrează cu sfințenie firul viu al tradiției.
Ciocăneștiul, satul-muzeu unde timpul pare să stea în loc ca să asculte, este locul în care Daniela coase nu doar modele, ci și amintiri, valori și iubire. Cu o modestie rară și o simplitate care inspiră, ea îmbracă ouăle de Paște în straie cusute cu suflet, ducând mai departe o moștenire care nu se pierde, ci se transformă în artă. A acceptat cu blândețe și bucurie să împărtășească pentru Leute Magazin povestea ei, care e, de fapt, și povestea unui neam ce nu-și uită rădăcinile.
- Daniela, cum a început totul? Ce te-a inspirat să îmbini arta cusutului cu ouăle tradiționale de Paște?
Daniela Țăran: Din dorința de a face ceva diferit, dar legat de tradiție, am ales să cos ouăle în loc să le încondeiez. Pentru că nu mai văzusem nicăieri așa ceva, dar și pentru că puteam să creez multe combinații interesante de culori, să cos ouăle mi s-a părut că îmi permite să fiu creativă și originală.
- Cât de multă legătură are această pasiune cu locul din care vii — Vatra Dornei? Simți că duci mai departe o moștenire?
Daniela Țăran: Da! Străbunicul meu a fost primul care a realizat modelele naționale, „puii” de pe casele din Ciocănești, lucru care a consacrat comuna și a transformat-o, mai apoi, într-o comună-muzeu. Bunica mea a continuat să lucreze modelele, iar mai apoi și mătușa mea. Eu le pun pe ouă.
- Cum arată Sărbătoarea de Paște în familia ta? Ce obiceiuri nu lipsesc niciodată din casa voastră?
Daniela Țăran: Cel mai important pentru mine este să fim împreună. De obicei, vine toată familia acasă și cu toții așteptăm asta. Nu lipsesc de pe masă ouăle roșii și pasca, iar toate pregătirile le fac împreună cu mama mea.
- Fiecare model pare ales cu mare grijă. Există vreun ou cusut care ți-e cel mai drag? Poate pentru povestea din spate?
Daniela Țăran: Modelele de pe ouă le aleg, de obicei, în funcție de starea pe care o am, dar și în funcție de forma oului pe care urmează să îl cos. Durează destul de mult până mă hotărăsc, pentru că e multă muncă și este important să îmi placă rezultatul final.
Cele mai dragi mi-au fost o serie de câteva ouă pe care am redat cu exactitate modelele de pe casele din Ciocănești, inclusiv primul model realizat de străbunicul meu.
- Cât timp îți ia să lucrezi un ou și ce simți în timp ce lucrezi la el? E o formă de meditație?
Daniela Țăran: Cu siguranță sunt calmă și relaxată atunci când cos. Este nevoie de precizie și răbdare, pentru că durează în jur de 20 de ore să finalizez un ou. Este o satisfacție foarte mare atunci când îl termin de cusut. Iar dacă, cumva, îl sparg înainte să fie gata… am nevoie de o pauză de două săptămâni ca să mă reapuc.
- Ce ți-ai dori să simtă cei care privesc ouăle tale? Ce mesaj porți în fiecare cusătură?
Daniela Țăran: Fiecare ou pe care îl cos este unic, și tot ce vreau este ca aceste creații ale mele să îi bucure pe posesorii lor.
- Te-ai gândit vreodată să transmiți mai departe acest meșteșug? Să înveți și pe alții?
Daniela Țăran: M-am gândit la asta. Probabil, în viitor, o să realizez ateliere de cusut ouă, pentru cei cu multă răbdare.
Îți mulțumim, Daniela, pentru că ne-ai deschis poarta spre lumea ta plină de liniște, răbdare și frumusețe. Prin mâinile tale, tradiția prinde glas, iar fiecare ou cusut devine o mărturie vie a iubirii pentru rădăcini. Îți dorim un Paște luminat, cu bucurie în suflet și tihnă alături de cei dragi. Să-ți fie fiecare fir cusut o binecuvântare, iar casa mereu plină de lumină și zâmbet.
*Sursa fotografiilor — arhiva personală a Danielei Țăran
Articol de Diana Mîndrilă
Nu sunt comentarii