O casă cu grădină este visul multor oameni. Închirierea sau cumpărarea – care merită mai mult şi când? Iată câteva sfaturi care vă pot vă ajuta să luaţi decizia corectă!
De obicei, aceasta este cea mai importantă decizie financiară din viaţa unei persoane sau a unei familii: să închirieze sau să cumpere.
Din ce în ce mai multe familii din Germania sunt nevoite să cheltuiască prea mult pe chirie, potrivit unui nou studiu realizat de DIW. Situaţia pieţei rămâne dificilă, în special în regiunile puternice din punct de vedere economic, cum ar fi Hamburg – chiar dacă preţurile au scăzut semnificativ în ultimii doi ani. Conform indicelui imobiliar german (GREIX) calculat de IfW din Kiel, printre altele, preţurile au scăzut în medie cu 13% în cele mai mari 19 oraşe din Germania. Preţurile de achiziţie au scăzut, de asemenea, în municipalităţile mai mici începând cu 2022, dar nu la fel de brusc ca în metropole.
Dar şi chiriile în oraşe precum Hamburg sunt, de asemenea, foarte scumpe. Atunci, cum ar fi mai bine pe termen lung? Şi când o proprietate poate fi considerată ieftină? În principiu, este util să ne uităm la raportul preţ de cumpărare/chirie. Această regulă generală arată astfel: Se împarte preţul de achiziţie al unui apartament sau al unei case la chiria anuală la rece a unei proprietăţi comparabile. Dacă rezultatul este mai mic sau egal cu 20, apartamentul este ieftin. Dacă este mai mare de 25, este mai scump.
Valorile standard ale terenurilor pot ajuta, de asemenea, la orientarea în ceea ce priveşte locurile în care apartamentele sau casele ar putea fi mai favorabile sau mai scumpe. Acestea sunt stabilite de comisiile de experţi ale statelor federale şi oferă o indicaţie a preţurilor terenurilor în anumite oraşe sau cartiere. Acolo unde terenul de construcţie este mai ieftin, preţurile proprietăţilor pot fi, de asemenea, puţin mai scăzute. În Germania, aproape nimeni nu îşi poate permite să-şi cumpere propria locuinţă cu bani „cash”.
Cunoaşteţi-vă bugetul!
Dacă achiziţia este o opţiune depinde şi de suma pe care o puteţi cheltui efectiv pentru o proprietate. Şi aici există valori orientative. O parte din preţul de cumpărare ar trebui să fie acoperită de capitalul propriu: aceasta ar trebui să se ridice la aproximativ 20% din preţul brut de achiziţie, adică preţul pur de achiziţie plus costurile auxiliare de achiziţie, cum ar fi onorariile agentului imobiliar, taxele notariale şi impozitul pe transferul terenurilor.
Regula de bază este: „Cât de mult îmi pot permite?”: Un maxim de 35-40% din venitul net ar trebui să fie cheltuit pentru locuinţă, inclusiv costurile auxiliare. Prin urmare, sarcina lunară a împrumutului nu ar trebui să depăşească această proporţie din venit.
Citeşte articolul integral cu exemple în revista LEUTE MAGAZIN, ediţia 19-20. Plasează comanda AICI!
Sursa: www.zdf.de
traducere şi adaptare Paula Ciupag
Nu sunt comentarii