Interviu, LEUTE

Ştefan Pop a publicat cartea Osteuropa vegan: Über 80 Rezepte Heimatküche

“Mâncarea este singura relaţie pe care o mai am cu patria mea”

Ştefan Pop are 51 de ani, s-a născut la Bucureşti, dar a copilărit la Braşov până la vârsta de 18 ani, când a revenit la capitală pentru a urma studiile superioare la Facultatea de Construcţii, de unde a absolvit drept inginer constructor în anul 1996.

“Am lucrat ca inginer foarte puţin, cred că vreo doi-trei ani doar, apoi am intrat în lumea publicităţii , unde am lucrat aproape 18 ani în mari agenţii de publicitate de la vremea aceea, cum ar fi D’Arcy sau TBVA, şi acesta a fost începutul carierei mele. Construcţiile au fost un domeniu ales mai mult din constrângere, în anul 91 nu aveai foarte multe opţiuni pentru educaţie. Te făceai doctor, avocat sau inginer sau te duceai la ASE. Cum toţi ai mei din familie lucrau în construcţii, am decis să devin şi eu inginer. Apoi, publicitatea era foarte la modă în anii ‘94-‘95, începuseră primele campanii mari de publicitate la televiziune, Kent, Adidas, era un miraj, foarte mulţi bani, interesant, nou, dinamic, captivant. Am avut şi noroc, pentru că nu erau mulţi oameni care lucrau în publicitate. Am început ca manager de public relations, pentru companii mari ca Loreal, Coca-Cola, Adidas, iar când am închis capitolul publicitate eram director de strategie pentru unele dintre marile agenţii de publicitate din Bucureşti.”

Pasiunea pentru bucătărie i-a devenit… meserie

La 36 de ani a renunţat la publicitate şi a pornit pe drumuri… culinare. “M-am apucat de bucătărie în acelaşi an în care m-am mutat la Budapesta, unde s-a născut fiica mea şi unde am deschis şi un restaurant cu profil balcanic. Acolo am locuit 5 ani şi după ce am închis restaurantul m-am întors la Bucureşti unde am lucrat timp de doi ani în restaurante şi am făcut multe evenimente de tip turism culinar local, cine private pentru turişti într-un apartament decorat în stil comunist în Bucureşti”.

Din 2017, în Germania

În 2017, viaţa l-a adus la Berlin, unde a continuat să-şi urmeze pasiunea pentru bucătărie. “În Germania am venit în 2017, de curiozitate. Nu mai fusesem niciodată la Berlin, nu cunoşteam oraşul şi adevărul este că, de fapt, am venit pentru o fată pe care o iubeam şi am venit aici pentru a ne continua relaţia şi am rămas, pentru că m-a cucerit oraşul. Am continuat să gătesc cu aceeaşi plăcere, gătitul pentru mine este o pasiune. Îmi place absolut orice este legat de mâncare şi de bucătărie. Nu fac mai mulţi bani decât făceam în publicitate, chiar mult mai puţini bani, dar pentru mine a lucra în bucătărie este o fericire.”

Băcătăria germană vs. bucătăria românească

L-am întrebat pe Ştefan Pop, cum a găsit bucătăria germană şi cum vede acum bucătăria românească, din poziţia lui de expat. “În Berlin nu putem vorbi de bucătăria germană. Sunt preparate din sudul Germaniei care mi se par mult mai interesante, nu neapărat din Bavaria, ci din Schwabenland şi Pădurea Neagră. Altfel, e greu să compari bucătăria românească cu altceva. Pentru mine, cea mai mare durere este lipsa unei pieţe tărăneşti. Nici clima nu ajută prea mult pentru cultivarea fructelor şi legumelor local, pentru că nu e nici căldură şi nici soare, dar îmi lipsesc legumele şi fructele cu savoarea celor din România. Îmi lipsesc brânzeturile: o telemea bună, caşul, urda… Dar asta se întâmplă când nu eşti în România şi nu le mai ai la îndemână.”, mi-a spus autorul cărţii de bucate Osteuropa vegan.

„Ştiţi cum se spune: ca să creşti un copil ai nevoie de un sat întreg. La fel este şi cu o carte: ai nevoie de prieteni, de susţinere, de sfaturile altora. Nu este puţin lucru să vii din Europa de Est să vrei să scrii o carte şi chiar să o faci, dar dacă ai o motivaţie puternică şi îţi doreşti cu adevărat se poate.” – Ştefan Pop.

Über 80 Rezepte Heimatküche

Recent, acesta a publicat o carte de bucate vegane tradiţionale din Europa de Est în limba germană. Ne-a spus şi nouă povestea: “Povestea cărţii ăsteia este în felul următor: eu am avut şansa de a o întâlni pe Angelika Grossmann, persoana cu care am făcut cartea împreună. Ea este un fotograf profesionist care lucrează pentru marile lanţuri de supermaketuri din Germania, un talent incredibil din punct de vedere al fotografiei, care şi-a dorit să aibă în portofoliul propriu şi o carte. Întâmplarea a făcut să ne cunoaştem personal şi să decidem să facem împreună o carte, de la conceptul general al cărţii, la aranjarea mâncării şi a decorului, până la reţete. Când am propus teme pentru carte, cei de la editură au fost foarte receptivi şi am avut trei propuneri la îndemână: o carte despre bucătăria şi cultura culinară din Transilvania şi pe care, să fiu sincer, mi-ar fi făcut cea mai mare plăcere să o fac, ca şi tematică, a doua a fost bucătăria vegană din Europa de Est şi a treia variantă fusese ceva cu murături. Murăturile sunt ceva foarte la modă acum, dieta bazată pe mâncarea cu probiotice obţinute prin fermentaţia naturală. S-a ales bucătăria vegană din Europa de Est, care nu a fost foarte greu de conceput. Europa de Est înseamnă toate ţările de religie ortodoxă, care au un regim de post foarte strict, care înseamnă până la urmă veganism.”