Fondator al grupului privat iCarte, iParte (Facebook), realizator și moderator al emisiunii iCarte, iParte la Radio TaNăNaNa, scriitoare, jurnalist, organizator de evenimente culturale, activități, cluburi și tabere de lectură, blogger, vlogger, narator pe diferite portaluri de citit, căpitan într-o echipă de catchball… Doamne, când și cum reușești să le faci pe toate?
Roxana Brănișteanu: Acum, că citesc tot ce ai scris, Doamne… că zici bine! În primul rând, felicitări pentru partea de documentare, nici eu nu știam că fac atâtea:) (n.r. se amuză). Să vedem, haide să luăm pe rând. Întâi am pornit canalul de YouTube, în octombrie 2018 (ia uite, ce drăguț că dau acum acest interviu, se împlinesc în curând cinci ani), apoi, în iunie 2019 am creat grupul de cititori de pe Facebook. Între timp, aveam site-ul roxanab.ro, pe care scriam recenzii. Și ei bine, în paralel cu acestea, aveam un loc de muncă, în Resurse Umane, unde țineam legătura cu peste 3000 de angajați. În 2020, am publicat primul meu roman, “Dragostea pe strada mea”, scris în 2013. Începând cu 2022 am început să lucrez, efectiv, la iCarte, iParte. Am renunțat la a mai căuta un job stabil și am început să fac ce îmi place cel mai mult: cititul, ca pasiune, transformat și în meserie. Odată cu libertatea, având mai mult timp, am reușit să creez și mai multe decât făceam pe vremea când eram angajată. Și așa au început să ia naștere evenimentele. Am mutat cluburile de lectură în cafenea (am păstrat totuși și varianta prin Zoom, pentru că participă cititori din toate colțurile lumii: România, Italia, Danemarca, Franța, Olanda, Londra etc.). Pe 5 august 2022 am avut și prima tabără de lectură. Deci cum le fac pe toate de una singură? Cred că pur și simplu datorită faptului că am multă credință. Cred în ele atât de mult încât nu au cum să nu iasă și să nu am timp. Și le fac pe rând. Nu le pun pe toate în același timp, pentru a putea să creez conținut scris și video în social media pentru fiecare dintre ele.
“Asociația iCARTE este a celor care nu își văd viața fără cărți”
Acum patru ani ai înființat comunitatea iCarte, iParte, un grup în mediul online care numără în prezent peste 23.000 de cititori din toate colțurile lumii, iar de curând și Asociația ICARTE. Ce te-a determinat să faci acest ultim pas, ce planuri și ce așteptări ai prin această asociație?
Roxana Brănișteanu : Doresc să fac o mențiune foarte importantă: asociația nu este a mea. Asociația ICARTE este a tuturor cititorilor, a celor care nu își văd viața fără cărți. Am fondat-o cu gândul de a avea cât mai multe evenimente culturale, evenimente care să aibă și un soi de glumă și distracție, pentru a nu plictisi. Momentan, mare parte dintre activități are loc separat de asociație (de exemplu, Books&Wine, Book Club, Book Camp, Yard Sale și altele), iar asociația a fost creată cu scopul a obține sponsorizări și a realiza proiecte mai mari.
Conform statisticilor, românii sunt pe ultimul loc în Europa la consumul de carte şi mai bine de o treime dintre cititorii din grupul tău sunt români din Diaspora. Să fie oare cititul mai la îndemână în alte țări decât în România? Să fie dorul de limba maternă un impuls? De ce crezi că românii de acasă nu citesc atât de mult pe cât ar trebui?
Roxana Brănișteanu: Cititul în viața oricui are mare legătură cu ce este prioritar. Când ai și job, și familie, și pasiuni, și multe altele de făcut, cititul trece pe locul doi. Pot să înțeleg mulți dintre acești oameni. Însă eu mă înconjor de persoane care citesc, de aceea și taberele pentru adulți sunt create pentru persoane care deja au asta în viața lor, iar eu doar aduc un mic bonus, pe partea de socializare și interacțiune. Am cunoscut și oameni care nu prea citeau și au ales să vină la evenimentele iCarte. Le-a plăcut mai mult partea de activități și ateliere decât cea de citit, dar cititul NU este opțional în cadrul evenimentelor și toată lumea participă:).
Nu te-ai oprit doar la activități online și ai dorit să faci cititul mai ușor și accesibil oricui înființând biblioteci în tren pe diferite rute din România. Cum ai ajuns să inițiezi şi să realizezi chiar un asemenea proiect și pe ce rute se pot găsi aceste minibiblioteci?
Roxana Brănișteanu: Menționez că bibliotecile din tren existau deja. Altcineva a fost cu ideea, eu doar am vrut să le amenajez, pentru că erau goale. Așadar, am pus în practică “Biblioteca din Tren”, ne-am mobilizat vreo 20 de voluntari, printre care și Irina-Margareta Nistor, care a adus câteva cărți ce conțin biografia sa, și ne-am urcat cu toții în tren. Am pornit de la Gara de Nord București, am coborât la Ploiești și ne-am oprit în Sinaia, până am lăsat toate cărțile cu care am plecat. Editurile Litera, Humanitas și Niculescu ne-au oferit cărți tare faine și chiar am văzut oameni citind în tren. După câteva luni, cărțile au dispărut… Au fost înlocuite cu unele vechi, de care nu se atinge nimeni. Sper doar că cine le-a luat pe cele noi le și citește. Urmează a doua ediție “Biblioteca din Tren”, dar de data asta vrem să lăsăm mesaje clare pe cărți, pentru ca oamenii să înțeleagă că acele cărți sunt de citit doar pe perioada călătoriei.
De un timp organizezi periodic tabere de lectură. Cum se desfășoară o astfel de tabără? Cine poate participa, cum se fac înscrierile, ce condiții trebuie să îndeplinești?
Roxana Brănișteanu: În perioada 27-30 octombrie va avea loc a IV-A ediție, iar locurile s-au ocupat în totalitate încă din prima lună de când am făcut public afișul cu detaliile de înscriere. În principiu, poate participa orice persoană adultă. Și pentru că primesc foarte multe întrebări de la adolescenți/tineri, am considerat că adult este oricine, începând cu vârsta de 22 de ani (asta și după ce m-am consultat cu colegii mei din Asociația ICARTE, cărora le-am cerut părerea). Să fie persoane care citesc, e foarte important. Poate nu mai este acum prioritar cititul în viața lor, dar au citit dintotdeauna. Nu exista anume condiții. Eu sunt foarte transparentă cu activitățile și atelierele care au loc în cadrul taberei. Oamenii citesc, decid și se înscriu. De regulă, las adresa de e-mail, dar majoritatea îmi scrie mesaj privat în social media. Există însă o limită de locuri. Mi-am dat seama că am crescut un brand frumos, dar sunt oameni care știu cine se află în spatele lui, prin urmare mulți aleg să participe în tabără și la evenimente pentru a o cunoaște pe Roxana Brănișteanu. Mai mult de 20, maximum 25 de persoane nu pot avea într-o tabără, însă planul este să „scalez” toate aceste activități (încă lucrez la această strategie).
Te-ai gândit, dat fiind numărul mare de cititori din comunitatea ta, să faci mici tabere sau evenimente de carte în diaspora? Ai veni la o lansare de carte în Germania, de exemplu?
Roxana Brănișteanu: Foarte bune cele două întrebări și sigur m-ar bucura să iau parte la evenimente, dar nu m-a invitat nimeni până acum (n.r. zâmbește). Probabil ar fi și costisitor, să suporte cineva cheltuielile de transport și cazare doar ca eu să vin speaker la o lansare de carte, să zicem. Dar să organizez tabere, așa cum fac în România, da, am în minte asta și sigur se va întâmpla la un moment dat.
“O viață fără cărți este plictisitoare”
Mulţi copii crescuţi în diaspora nu mai ştiu să vorbească şi cu atât mai puţin să citească în româneşte. Cum am putea ajunge la părinţii acestora, pentru a-i reapropia de limba maternă, o limbă în care orice carte are un alt „parfum”?
Roxana Brănișteanu: Ai spus totul în întrebare: să ajungem la părinți. De la ei pleacă. Eu mă uit la copiii din România, ai căror părinți nu citesc, poate nu au pus în viața lor mâna pe o carte, exceptând cărticelele obligatorii din școală. Și atunci cum ar putea cei mici să se apropie de lectură? În ceea ce-i privește pe copiii din diaspora, probabil că doar cineva cu mare dragoste de România poate ajuta în sensul acesta, cu evenimente create special pentru ei (copii+părinți).
Din propria experienţă, cât de mult ne influenţează lectura obiceiurile, relaţiile interumane şi în final, viaţa? De ce e important să citim?
Citeşte articolul integral în Revista Leute MAGAZIN nr. 12. O găseşti AICI!
Nu sunt comentarii