Bullying-ul este un fenomen larg răspândit în mediul şcolar şi nu numai. Unde se termină o luptă, o hărţuire, un bullying şi când se transformă totul în violenţă? Unde se depăşeşte o limită? Care este declanşatorul unui astfel de comportament?
Un studiu realizat de Asociaţia „Salvaţi Copiii România” pentru anul 2021 arată că 22% dintre copii sunt expuşi la abuz verbal şi limbaj violent.
Datele asociaţiei româneşti din anul precedent arată că mulţi copii sunt, de asemenea, adesea insultaţi de profesori în loc să fie sprijiniţi în procesul de învăţare. Toate acestea duc la nesiguranţă şi la comportamente agresive în rândul copiilor.
Cum să recunoaştem şi să prevenim?
Conform Definiţiei, termenii sinonimi „bullying” reprezintă acţiuni negative repetate şi pe o perioadă mai lungă de timp, care sunt efectuate de unul sau mai mulţi indivizi împotriva unui alt individ. Astfel de acţiuni pot fi verbale (ameninţări, batjocuri, insulte), fizice (loviri etc.) sau non-verbale (grimase, întoarcerea cu spatele). Bullying-ul presupune existenţa unui dezechilibru de putere între victimă şi agresor (sau grup de agresori), care poate fi legat de puterea fizică sau psihologică. Potrivit experţilor, nu este vorba de bullying atunci când doi elevi la fel de puternici se ceartă între ei.
„Copiii care sunt prea corpolenţi sau prea slabi, care poartă ochelari sau aparat dentar, care au coşuri de pubertate sau care sunt neîndemânatici la ora de sport – toţi pot fi victime ale bullying-ului. Uneori este suficient ca un coleg de clasă să râdă de ei. Apoi încet-încet începe hărţuirea. Atacurile au loc, de obicei, în secret – părinţii sau profesorii adesea nu observă pentru o perioadă lungă de timp. Prin urmare, colegii de clasă ar trebui să reacţioneze activ. Trebuie să fiţi cu ochii în patru – dacă un coleg de clasă este expus unui astfel de comportament, trebuie să cereţi ajutor imediat. Aceasta nu este o turnătorie – aceasta este ajutorarea semenilor. În mod repetat, devine clar că, odată ce majoritatea colegilor iau atitudine, autorii îşi dau seama rapid că atacurile lor nu sunt dorite. Că se izolează prin comportamentul lor., spune Mihaela Erimescu, psihopedagog şi coordonator al centrului din Timişoara
De ce este important să acţionăm?
Copiii care sunt hărţuiţi se simt mici, greşiţi şi neputincioşi şi adesea se refugiază în singurătate şi izolare. De ce este important să acţionăm? „Aproape toate victimele se tem în permanenţă de următoarea agresiune şi trăiesc într-un mare stres. Tensiunea în care trăiesc duce adesea la afecţiuni psihosomatice – dureri de cap, tulburări de somn, greaţă. Unii se rănesc sau chiar se gândesc la sinucidere. Şi, nu de puţine ori, suferă şi după ani de zile de boli psihice precum depresia sau tulburările de anxietate”, spune consilierul din Timişoara.
un articol de
Andreea Oance publicat în www.adz.ro
Nu sunt comentarii