Oldies

1 an. Ce mi-am promis la plecarea de acasă?

Plecare noastră din România nu a fost o decizie luată cu mult timp de gândire, nu pot să spun că visam la asta. Nu, a fost din scurt. Prevăzută, dar grăbită.

Noi nici nu am spus că vom emigra la propriu, ci că venim să vedem cum e. Ştiţi voi, multă lume spune ba că e bine şi frumos în Germania, la fel de multă lume că e greu şi urât. Noi am zis să ne dăm şansa asta, doar pentru a reuşi să scăpăm de o nenorocită de Borrelioză şi pentru a nu regreta toată viaţa că nu am dat curs unei oportunităţi.

Am venit şi bine am făcut. Mie îmi place mai mult decât am crezut, am găsit români buni şi frumoşi, români ca cei despre care vedeam la România te iubesc la ediţiile despre oamenii care au reuşit, exemple frumoase. Nu ştiu cum, conjunctura, karma, Dumnezeu i-a adus în vieţile noastre. Sunt românii care îmi amintesc ce mi-am promis la plecarea de acasă:

  • Să nu îmi uit rădăcinile
  • Să nu îmi denigrez niciodată ţara
  • Să încerc să ajut cât pot alţi români de acasă şi de departe
  • Să rămân omul care a plecat
  • Să-mi fac părinţii mândri şi eu să mă mândresc cu ei

Nu, de la mine nu veţi auzi vreodată că “România e o ţară de rahat” sau că “românii sunt răi şi alte cele”, pentru că România care m-a crescut e frumoasă şi bună, iar românii care au trecut prin viaţa mea şi care încă sunt, sunt oameni de toată isprava.

Astăzi s-a împlinit fix un an de când ne-am mutat în Germania. Ţară care ne-a primit şi despre care, la fel ca şi despre ţara natală, nu voi spune vreodată ceva de rău. Desigur, lucrurile nu sunt perfecte, dar nimeni şi nimic pe lumea asta nu este perfect, cu excepţia Celui care ne-a creat şi ne ţine pe pământ oriunde şi oricum.

Mulţi prieteni m-au întrebat cum este, cum a fost pentru noi mutarea? A fost şi greu şi uşor, a fost frumos şi stresant, dar am reuşit să facem ceea ce ne-am promis. Nu singuri, ci cu ajutorul multor oameni de bine, români, nemţi, unguri… oameni buni şi atât.

O altă întrebare constantă a fost: vă mai întoarceţi? Nu ştim dacă în curând, dacă mai târziu sau dacă vreodată… ştim doar că vrem să trăim frumos şi să facem bine oriunde ne-am afla. În plus, am de gând să-mi ţin promisiunile de mai sus.

A fost un an altfel din viaţa noastră, un an al cunoaşterii altei lumi şi al cunoaşterii de sine, al fricii şi al curajului totodată, un an care ne-a învăţat să preţuim tot ce avem: fiecare telefon acasă, fiecare clipă împreună, mâncarea, muzica, fiecare zâmbet primit şi întors către cineva.

Vă mulţumim tuturor, pentru tot ce aţi făcut sau aţi simţit cândva pentru noi! Rămâneţi sănătoşi!

Articolul anterior Articolul urmator

S-ar putea sa iti placa si

Nu sunt comentarii

Lasa un comentariu