Primul dinţişor apare şi odată cu el apar şi grijile. Ce alimente afectează dentiţia, ce probleme pot apărea şi cum le putem depista? Despre toate acestea discutăm astăzi cu doamna doctor Rebeca Dumitriu în următorul interviu.
R: Îţi mulţumesc pentru că ai acceptat să ne oferi puţin din timpul tău, mai ales că ştiu cât de ocupată eşti. Pentru început aş dori să oferim cititorilor noştri câteva detalii despre tine.
Dr. Rebeca Dumitriu: În primul rând îţi mulţumesc pentru invitaţie, oricând cu drag pentru educaţie şi medicină dentară. Sunt medic stomatolog şi mămică a unei fetiţe de aproape 4 anişori, cu o mare pasiune pentru tot ce ţine de profesia mea. Locuim în landul Rheiland Pfalz, unde profesez într-un cabinet de medicină dentară. Am urmat câteva cursuri de-a lungul timpului, dar cel mai captivant pentru mine şi de menţionat ar fi Curiculum de Implantologie din Mainz.
R: De la ce vârstă putem începe îngrijirea dinţilor şi cum ar trebui să se desfăşoare aceasta?
Dr. Rebeca Dumitriu: Apariţia primilor dinţişori, statistic vorbind, poate începe de la 4-5 luni şi se definitivează până spre vârsta de 3 anişori. Neglijarea, respectiv lipsa unui periaj dentar corect, poate duce la complicaţii. Părinţii trebuie să conştientizeze că îngrijirea începe încă dinaintea apariţiei dinţilor în guriţa bebeluşului. Iniţial ne ocupăm de gingie, pe care o curăţăm regulat, apoi periajul începe odată cu apariţia dinţişorilor pe arcadă. La început periajul dentar este efectuat de părinţi, urmat încet de copilaş, învăţând singur mişcările corecte, bineînţeles asistat în continuare de către un adult.
Îngrijirea este foarte similară cu cea a danturii adulţilor, dar periuţa şi pasta se alege în funcţie de vârsta copilului. Durata pentru un periaj manual este între 3 şi 5 minute, iar periajul electric ar trebui să dureze între 2 şi 3 minute. Auxiliar, după vârsta de 4 anişori este recomandat să se folosească aţa dentară. Aceasta are rolul de a îndepărta placa bacteriană şi resturile alimentare rămase în spaţiile interdentare, unde periuţa nu poate ajunge. La bebeluşi vom folosi foarte puţină pastă de dinţi, pentru că ei practic înghit tot ce primesc în guriţă, iar în momentul în care copilul învaţă să clătească, vom introduce pastă dentară în cantitate mai mare, în funcţie de vârsta lui. Diferenţa dintre pasta de dinţi pentru copii şi cea a adulţilor este doza de fluor mai mică la copii şi un gust mai plăcut pentru a fi mai uşor de acceptat.
Tehnica de periaj a dinţişorilor se desfăşoară astfel: periem dinţii cu mişcări lente şi circulare, curăţăm partea exterioară a dinţilor, înclinăm periuţa în unghi de 45 de grade, periem uşor înainte şi înapoi, câte 2, 3 dinţişori, apoi suprafaţa pe care mâncăm, respectiv cea ocluzală; cu vârful periuţei curăţăm în spatele fiecărui dinte frontal şi nu trebuie să uităm ca la final să periem limba şi interiorul obrajilor.
R: Cum convingem copilul să îşi perieze dinţii dacă acesta refuză în mod repetat periuţa?
Dr. Rebeca Dumitriu: Mămică fiind, cunosc bine limitele fetiţei mele. La un refuz categoric încerc să schimb subiectul prin a alege să facem altceva în momentul de refuz sau tensiune maximă şi revin asupra periajului dentar, atunci când copilul începe să coopereze. Copilul are nevoie de compasiune şi înţelegere din partea noastră.
Ştiu că multe mămici se confruntă cu multe refuzuri de tot felul, eu cred că trebuie să înţelegem ceva: copilul vede şi repetă, noi suntem primul lor exemplu şi aici nu mă refer doar la ce ţine de dinţişori şi îngrijirea lor, ci din toate punctele de vedere. Un sfat ar fi: începeţi periajul dentar de la câteva luni, alegeţi să periaţi dinţişorii împreună. Încercaţi să explicaţi ce se întâmplă dacă refuză, care vor fi consecinţele, blând şi calm; garantat copiii vor înţelege mult mai repede şi ne uşurăm nouă munca. Apoi cumpăraţi o periuţă colorată, cu desenele preferate sau mergeţi chiar împreună şi cumpăraţi periuţa pe care o alege copilul, bineînţeles potrivită vârstei micuţului.
Dr. Rebeca Dumitriu
Dragi părinţi, împrieteniţi copilul vostru cu medicul dentist, recomandat este chiar de la vârsta de un an. Aşa îi veţi uşura tot procesul de acomodare, care poate fi tot mai dificil odată ce copilul se maturizează
Atât medicii cât şi părinţii sunt împărţiţi în două categorii: cei care susţin că alăptarea prelungită afectează dinţişorii şi cei care susţin contrariul. Care este opinia ta şi care sunt argumentele?
Dr. Rebeca Dumitriu: Ai atins un subiect foarte delicat şi destul de controversat. Am să încerc să explic opinia mea. Personal, susţin că laptele matern este o hrană ideală pentru bebeluşi. Multe studii confirmă că organismul mamei primeşte direct indicaţii despre sănătatea şi dezvoltarea bebeluşului, practic laptele matern se adaptează în funcţie de nevoile copilului, având numeroase beneficii şi protejându-l de boli. Există însă alte studii care încearcă să demonstreze că alăptarea prelungită şi nerestricţionată este un factor de risc pentru apariţia rapidă a cariei dentare, în special alăptarea în timpul nopţii, când laptele rămâne în gura copilului pentru o perioadă îndelungată. Totodată, alte studii explică că biomecanica alăptării diferă de cea a biberonului, iar laptele este dirijat direct în palatul moale şi de aici înghiţit fără să rămână în guriţă şi pe dinţii copilului.
În concluzie, sunt rezervată să-mi exprim părerea definitivă, dar pot spune doar că susţin şi încurajez alăptarea la sân, iar durata alăptării ar trebui studiată şi înţeleasă de fiecare mămică individual.
Există obiceiuri alimentare contraindicate pentru sănătatea orală? Sau care sunt obiceiurile nesănătoase la copii?
Dr. Rebeca Dumitriu: Sigur că da. Există multe studii de specialitate care confirmă că anumite obiceiuri alimentare afectează sănătatea orală. Toate alimentele care vin în contact cu dinţişorii copilului vor avea o influenţă mai mare sau mai mică asupra acestora. Consumul excesiv de citrice, excesul de zahăr, băuturile acidulate, alimentele care conţin amidon pot afecta smalţul dinţilor, provocând în timp carii. Un alt obicei care ameninţă direct dinţişorii poate fi consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinţi. Ele pot declanşa o iritare la nivelul acestora. Am să ofer câteva exemple concrete de alimente îndrăgite de piticii noştri, care ar putea să provoace neplăceri sau chiar probleme dentare: gustările sărate – un consum mare de sare nu face altceva decât să erodeze dinţişorii, fructele uscate – au un conţinut mare de zahăr, acadelele, popcornul – rămâne blocat între spaţiile interdentare, iar lista poate fi lungă.
R: Care este cauza demineralizării dinţişorilor şi cum am putea noi, mămicile, să recunoaştem un început de demineralizare?
Dr. Rebeca Dumitriu: Demineralizarea este o afecţiune directă a smalţului dentar şi este o problemă des întâlnită în rândul copiilor, atât în cazul dinţilor de lapte cât şi a dinţilor permanenţi. Tocmai de aici observăm importanţa vizitelor la medicul stomatolog la intervale regulate de 6 luni, ajutând astfel la prevenţia afecţiunilor ulterioare.
Demineralizarea apare sub forma unor pete de dimensiuni mici şi de culoare albă şi indică în mod direct lipsa cantităţii suficiente de fluor. Poate fi uşor recunoscută pentru că apare pe smalţul dentar sub un aspect calcaros şi copilul se mai poate plânge de sensibilitate în zona dinţişorilor afectaţi. În acest stadiu ne prezentăm repede la medicul dentist pentru tratament dentar care tratează şi previne apariţia cariei.
Cauze posibile ar fi: lipsa de vitamine, acidul citric, consumul excesiv de zahăr, consumul ridicat de lactate fermentate – care poate duce la creşterea ph-ului de la nivelul cavităţi bucale şi ulterior la demineralizarea dinţilor–, băuturile acidulate – care atacă direct smalţul dentar–, alimente bogate în amidon, etc.
Demineralizarea dinţişorilor prezintă o ameninţare atât pentru sănătatea dinţilor, cât şi pentru aspectul lor. Aceasta poate duce la asprirea suprafeţei dentare, crescând astfel riscul pentru dezvoltarea plăcii bacteriene şi pentru tartru. Desigur şi o igienă deficitară a dinţilor este un factor decisiv.
La primele suspiciuni, mămicile trebuie să se prezinte la medicul dentist unde, cu ajutorul igienizării profesionale, placa bacteriană este curăţată în profunzime. Alte metode de tratament mai sunt: profilaxia cu fluor, sigilarea dinţilor şi alte indicaţii pe care le veţi primi din partea medicului dentist. Netratarea demineralizării dinţilor duce la complicaţii precum: caria de biberon, caria cronică, displazia de smalţ, pete alb gălbui sau brune pe suprafaţa dinţilor.
R: Ce este disjunctorul maxilarului şi de ce este important să intervenim cu el la timp?
Dr. Rebeca Dumitriu: Disjunctorul maxilarului se mai numeşte şi dilatatorul palatinal şi este un aparat ortodontic care are rolul de a alinia dinţii pe arcadă într-o poziţie fiziologică şi stabileşte relaţia ocluzală corectă între arcada superioară şi cea inferioară. Este un aparat metalic sau acrilic şi se fixează pe molarii şi premolarii superiori, având inele metalice care se cimentează pe dinţi. Scopul final este cel de a dilata maxilarul. Mai este indicat atunci când copilului îi ies dinţi mari şi spaţiul este insuficient, în cazurile de ocluzie încrucişată cât şi în probleme respiratorii (mulţi pacienţi ajung să respire mai bine după disjuncţie pentru că după lărgirea maxilarului se produce o lărgire şi la nivelul piramidei nazale). Acest dispozitiv are o parte activă în cerul gurii – un şurub, mai exact – care este activat prima dată de către medic, urmat apoi de către pacient o dată sau de două ori pe zi, în funcţie de planul de tratament recomandat. Acest aparat este indicat înainte de încetarea creşterii copilului, adică aproximativ 13 ani la fetiţe şi 15 ani la băieţi. Poate prezenta o serie de neplăceri, cum ar fi dureri de dinţi, dificultăţi de vorbire şi masticaţie, salivaţie abundentă, senzaţie de tensiune la nivelul dinţilor. După fiecare masă trebuie curăţat foarte bine de resturile alimentare care pătrund între aparat şi cerul gurii, pentru a preveni mirosurile neplăcute şi iritaţia mucoasei.
Refuzarea tratamentului poate avea un efect grav în calitatea vieţii, atât în procesul de vorbire cât şi estetic şi masticator.
Când se recomandă sigilarea dinţişorilor celor mici şi ce implică asta?
Ce se întâmplă atunci când problemele dentare sunt amânate?
Cât de des ar trebui să ducem copilul la dentist? De ce sunt importante astfel de controale încă de la vârste fragede şi cum ne pot ajuta vizitele regulate la cabinet?
Când se recomandă o anestezie cu narcoză la copil şi când nu?
Citeşte toate răspunsurile la aceste întrebări în Revista Leute MAGAZIN! Comandă AICI!
un articol de
Diana Mîndrilă
Nu sunt comentarii