Festivalul Dor Călător și-a atins scopul! Pot confirma și susține asta tare și răspicat în urma interviurilor pe care le-am luat spre încheierea evenimentului, alegând din mulțime, aleatoriu, persoane care mi-au răspuns cu drag la următoarea întrebare: „Cum v-ați simțit la Festival și ce v-a plăcut mai mult?”
Toate răspunsurile au fost pozitive și date cu entuziasm și bucurie.
Vă las mai jos o parte din părerile celor care au dorit să își manifeste mulțumirea. Din păcate, pe alocuri, reportofonul meu a fost bruiat de boxele de lângă scenă și unele mesaje nu s-au înțeles bine atunci când am transcris totul, fiind nevoită să aleg doar feedback-urile clare.
„Extraordinar! A fost și este în continuare un Festival extraordinar! În premieră pentru Berlin. Pentru Germania, nu doar pentru capitala ei, de fapt. Ne simțim foarte bine, relaxați, plini de energie pozitivă și vom pleca acasă cu amintiri frumoase.” (Ema)
„Absolut totul!” (Eugenia Rotaru)
„Ne dorim încă o astfel de ediție. Nici nu se discută! Trebuie să se facă mai des!” (Valeriu și Grigore)
„Noi suntem pentru prima dată aici și ne bucurăm nespus că am avut ocazia să participăm la acest festival enorm de frumos. Este foarte plăcut pentru sufletele noastre, pentru că ne-a trezit niște stări și senzații fenomenale. Ne bucurăm că s-a organizat și mulțumim organizatorilor pentru această muncă depusă pentru interesul dezvoltării culturii moldovenești și le doresc mult succes în continuare.” (Natalia Nicolau – Belitz)
Totul mi-a plăcut! În primul rând pentru că am fost lângă fetele mele, am avut o zi plăcută și mă duc acasă foarte mulțumită că am putut sa iau parte la acest festival.” (Zinaida Nicolau – Hamburg)
„Mi s-a părut minunat, este prima dată când văd așa ceva în Germania. S-au adunat foarte mulți oameni, multă lume bună. Se vede o schimbare, că mulți vor să se unească la astfel de evenimente și asta este foarte bine. Artiștii care au cântat te fac să te simți în Moldova chiar dacă ne aflăm în Germania. Sper să se facă mai des așa ceva.” (Luca)
„Super de frumos! Mi-a plăcut cel mai tare faptul că ne-am adunat toți moldovenii împreună într-o țară străină.” (Gabriel)
„Mi-au plăcut toți interpreții care au fost aduși la acest Festival.” (Mihaela)
„Cântecele!” (Dumitru Levițchi)
„Organizarea. Evenimentul în sine, lumea, atmosfera a fost superbă. Totul, absolut. Așa un dor de casă s-a’mplinit cu Festivalul acesta! Minunat a fost! Organizarea a fost excepțională! A fost depusă o muncă colosală și extraordinară! Foarte frumos! Aș dori ca și la anul să fie așa întâlniri de suflet, dacă s-ar putea mai des chiar, ca să putem să ne întâlnim, să interacționăm, să ne simțim ca acasă.” (Viorica)
„Festivalul și activitatea tuturor oamenilor care au luat parte la eveniment. Artiștii din Moldova care au cântat… Desigur și organizarea a fost foarte frumoasă.” (Livia)
„Mi-a plăcut toată atmosfera, a fost toată lumea veselă, organizatorii au fost la cel mai înalt nivel. Mi-au plăcut toți interpreții pentru că mi-au adus așa niște emoții pozitive, ne-au trezit dorul de casă, ne-au veselit, ne-au distrat…” (Viorica)
Plimbându-mă printre standuri am avut plăcerea și onoarea să îl întâlnesc și pe domnul Aurel Ciocoi – Ambasadorul Republicii Moldova din Germania. Nu am ezitat nici o clipă și am îndrăznit să îl întreb și pe dumnealui ce impresie i-a lăsat rezultatul muncii echipei organizatorice. Iată și răspunsul:
Aurel Ciocoi: „Fiind unul dintre partenerii acestui Festival, evident că sunt mândru de faptul că s-a reușit, sunt mândru de faptul că atât de multă lume a venit, nu mă așteptam, și am rămas surprins să văd că s-au adunat spectatori din diferite colțuri ale Germaniei. Sper foarte mult că acesta să fie doar un început al unei suite întregi de alte astfel de evenimente, nu doar în Berlin, ci în toată Germania.”
Festivalul Dor Călător a cucerit lumea. I-a dat culoare și a adus zâmbetul pe fețele a sute de persoane. Unora le-a fost destul să stingă focul dorului, altora mai tare le-a săpat în suflet, dar cert este că a rămas întipărit în inima fiecăruia. Pentru că Dor Călător nu are limite și nici hotare.
*Un articol de Diana Mîndrilă
Nu sunt comentarii