DESPRE CUM SĂ SUPRAVIEŢUIEŞTI CU MOARTEA-N PALMĂ! Aşa este cartea scrisă de Guzel Iahina, un debut excepţional.
Nu am citit nicio recenzie despre această carte înainte de a o citi şi de a scrie aici, pentru a trage mai întâi propriile concluzii. Ceea ce mi se pare de-a dreptul fascinant la romanul rusesc este călătoria personajului principal – Zuleiha.
De la primii paşi către pădurea Iulbaşului împreună cu soţul ei Murtaza, pe care îl iubeşte, deşi o tratează extrem de urât şi până la cei prin taigaua siberiană, călătoria acestei femei mărunte de statură şi cu ochi mari şi verzi este una în care viaţa şi moartea se privesc în oglindă.
Deportată în Siberia, după ce un ofiţer al Armatei Roşii i-a ucis soţul, Zuleiha luptă pentru supravieţuire clipă de clipă. La un moment dat are moartea la doar o înghiţitură distanţă sub forma unei bucăţele de zahăr otrăvit, dar… o pierde. În timpul călătoriei cu trenul groazei află că este însărcinată, pentru a cincea oară. Pierduse toate cele patru fete născute înainte, iar gândul unui copil sortit şi el pieirii o macină permanent. Asta pentru că soacra ei, Strigoaica, are grijă să-i apară în vise şi aievea şi să-i amintească toate nenorocirile din viaţa ei de până atunci.
Bântuită de trecut în aceeaşi măsură ca şi de prezentul crunt, Zuleiha îşi trăieşte călătoria vieţii cu tăria unei stânci de munte, asemenea celei pe care va urca în taiga să vâneze. Căci da, Zuleiha se iniţiază în arta vânătorii, devine bucătăreasa grupului de deportaţi, infirmieră alături de doctorul Wolf, mamă de Iusuf şi iubita unui personaj aproape la fel de puternic conturat în cele 424 de pagini de poveste.
Este, din punctul meu de vedere, un roman iniţiatic, atât pentru Zuleiha, cât şi pentru Ivan, comandantul transportului de deportaţi cu a sa „Misiune”. Amândoi se transformă gradual în cu totul alţi oameni, decât cei de la primele pagini ale cărţii. Sfârşitul este surprinzător, gestul lui Ivan m-a impresionat.
Mi-a plăcut descrierea atât de relevantă a peisajelor, a condiţiilor, a oamenilor… surprinderea celor mai mici detalii m-a făcut să mă simt pe alocuri parte din poveste, simţind gerul siberian, teama, tresărirea…
Am învăţat multe din cartea aceasta:
- unele circumstanţe îi pot transforma pe oameni (în buni sau răi) cum nu ţi-ai putea imagina;
- puterea şi iubirea unei mame pentru puiul ei nu are limite,
- renunţarea la sine nu este întotdeauna cea mai bună soluţie,
- încrederea în propriile forţe este cea care ne poate susţine indiferent de situaţie
- oamenii pot face lucruri măreţe, dacă simt mai mult pentru aproapele lor decât pentru sine
- frica nu ajută, decât dacă te mână în lupta de care te temi, pentru a o învinge.
Marea revelatie a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la aparitie de Ludmila Ulitkaia si Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolsaia Kniga (dublu castigator, Premiul intai si Premiul cititorilor – Locul intai), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) si Kniga Goda. Este in curs de traducere in peste treizeci de limbi.
Dacă încă nu aţi citit-o, este evident că o recomand! Lectură plăcută!
Nu sunt comentarii